MyBunker: Muzica (Closed)

MUZICA

O scurta introducere:

Am ales pentru aceasta pagina un format nediscriminant cu privire la stilurile, genurile de muzica, veti gasi asadar pe aceasta pagina nume de trupe si albume apartinand aproape tuturor stilurilor muzicale amestecate stilistic, aranjate in ordine alfabetica, nu voi argumenta prea mult aceasta alegere, tipul acesta de abordare tine mai degraba de lucrativitate, viteza si management decat de vreo viziune teoretica.

A existat aici si ideea de a separa totusi ceva de corpul acestui text si anume reviewurile pentru trupele si formatiile cu membri marcanti trecuti in nefiinta, am hotarat intr-un final sa merg inainte cu un format total nediscriminant si sa fac mentiunile de rigoare acolo unde este cazul...

Asadar, singurul criteriu care a contat realmente in alegerea acestor formatii si albume a fost sunetul, muzica si trebuie sa spun ca am fost "complet orb" atunci cand am ales aceste titluri cu privire la orice aspecte colaterale muzicii.

Bands, composers, authors

(in alphabetic order)

Albums Counter 70

Air -The Virgin Suicides (2000);

-10 000 Hz Legend (2001);
Amberian Dawn - Circus Black (2012)
Amon Amarth -Surtur Rising (2011);

Ataraxia - Lost Atlantis (2004)
-Arcana Eco (2005) ;

Arcana - Cantar de Procella (1997);

Beethoven Ludwig Van - Opera "Fidelio" (...in jurul anului 1800);

Bregovic Goran - Alkohol

Cavalera Conspiracy - Inflikted (2008);

Celelalte cuvinte - Armaghedon (1995);
Colloseum - Valentyne Suite (1969);

Corvus Corax - Cantus Buranus (2008) ;
Cradle of Filth - Darkly Darkly, Venus Aversa (2010);
Cranes - Beatiful Friend (1999) ;

Crematory - Infinity (2010);

Dead can dance - Toward the Within (1994) ;

Dimmu Borgir - Abrahadabra (2010);

Disturbed - Ten Thousand Fists (2005);

Eloy -Visionary (2009) ;
Fear Factory- Mechanize (2010);

Fintroll - Nifelvind ( 2010 ) ;

Gammaray- To The Metal (2010) ;
Garbarek Jan - Rites (1998) ;
George Gershwin - Rhapsody in blue (1924) ;
Helloween - 7 Sinners (2010);

Ilic Sanja (Balkanica) -Balkan Koncept (2007);
Lamont Bruce - The epic decline (2011);

Malmsteen Yngwie - Relentless (Released: Nov 23 2010);
Moby- Distroyed (2011)
Moonspell -Wolfheart (1995);
- Memorial (2007);
Mortiis - Stargate (1999);

Orbital - In sides (1996)
Pantera - Great southern trendkill (1996);

Poledouris Basil - The Hunt for Red October (1990);

Portishead - Roseland NYC (1998);

- Third (2008) ;

Prokofiev Sergei - Romeo and Juliet (in jurul anului 1935);
Rammstein - Liebe ist für alle da (2009) ;
Rhapsody of fire - Frozen tears of Angels (2010);
Schulze Klaus , Lissa Gerrard - Farscape (2008) ;
Sisters of mercy- Vision Thing (1990);
Snakeskin- Music for the lost (2004);
-Canta Tronic (2006);
Sotomayo Francisco and Nachor- Dies Irae (?);
Static x - Cannibal (2007);

Tankian Serj - Imperfect Harmony (2010);

Therion - Sitra Ahra (2010);

Verdi - Rigoletto (1851);

Yat- kha - Yenisei punk (1995);

Albume comentate in coada listei..

Tristania - Rubicon
Wintersun - Wintersun (2004)
Soulfly- Enslaved
Nightwish - Imaginarium
Edgar Froese _Pinnacles
Death - Spiritual Healing (1990)
Bleeding Through - The great fire
Type O Negative- October Rust (1996)
Symphony X - Paradise Lost
Steven Wilson - Insurgentes
Azam Ali - Elyzium for the brave
Parov Stelar - The Paris Swing Box
Biohazard - New World Disorder
Vangelis - Soil Festivities
- Oceanic
- Heaven and Hell

Coming Up Soon (de la celelalte sectiuni plus alte titluri...)

Ravi Shankar -Tana Mana

Machine Head- Locust (2011)

Loreena McKennitt - Book Of Secrets

Deep Forest - Deep Forest
-Pacific

Elend - Tenebre du Dehors

Bauhaus - Burning from the Inside

Jeff Wayne - War of the Worlds

Theodorakis - ...
Yanni - Keys To Imagination

Nirvana - Bleach

Menhir - Menhir

Zamsas Traum - Endstation Eden (Best of)

Wolfs in the throne Room - Celestial Lineage
Opeth -Heritage (2011)
Moonsorrow (2011)
Meshuggah - Koloss ( 2012)
Nothnegal -Decadence (2012)
Abigail Williams - Becoming (2012)
Opera IX- Strix Maledictae in Aeternum (2012)

Asphix -Deathhammer (late Feb 2012)

Rage - 21(Late Feb 2012)
Terrorizer - Hordes of zombies ( late Feb 2012)
Mors Principium Est - Liberation = Termination (2007)
Kalmah - 12 Gauge (2010)
Graveworm - Diabolical Figures
Ayreon - Universal Migrator (2000)
- 01011001 (2008)
Skyfire - Esoteric (2009)
Insomnium - One for Sorrow (2012)
Ensiferum - From afar (2009)
Omnium Gatherum - New world shadows (2011)
While Heaven Wept - Fear Of Infinity (2011)
Epica - Requiem for the Indifferent (2012)
Kamelot - Poetry for the Poisoned (2010)
All that remains - For we are many (2010)
Napalm dead - Utilitarian
Sonata arctica - Stones grow her name
Catamenia rewritten chapters

My Dying Bride - A map of all our failures

Yakuza - Beyul

Manowar - The lord of still

Wintersun - time 1

Kamelot - Silverthorn

Therion - Les Fleurs du mal

The Gathering - Disclosure

Lacrimosa -Revolution

Ensiferum - Unsung Heroes

Master - The new Elite

Testament - The Dark roots of earth

Serj Tankian -Harakiri

Luca Turilli's Rhapsody -

Ascending to Infinity

Candlemass- Psalms for the Dead

Fear Factory - The industrialist

Kreator- Phantom Antichrist

Paradise Lost - Tragic Idol

Running Wild - Shadowmaker

Mekong Delta -Intersections

Anathema- Weather Systems / 2012

Overkill- The Electric Age

Cannibal Corpse - Torture

Cradle of Filth - The Manticore and Other Horrors

The Sorrow - Misery escape

Krisiun - Arise from Blackness

Sybreed - God Is An Automato

Seventh Wonder - The Great Escape (2010)
Haken - Aquarius (2010)

-Visions (2011)

Ensiferum - Unsung Heroes (2012)

Anthriel - The Pathway 2010

Pathfinder- Fifth Element 2012

Dark Moor ! - Ancestral Romance (2010)

Golden Resurrection ! - Man with a Mission (2011)

Theocracy - As The World Bleeds 2012

White Skull – Under This Flag - 2012

Galahad ! - Empires Never Last: Spring 2007

-Beyond The Realms of Euphoria: 2012

Candlemass - Psalms for the Dead 2012
Sun Caged - The Lotus Effect (2011)

Arch / Matheos- Sympathetic Resonance (2011)
Epysode- Obsessions (2011)
Eumeria - Rebel Mind (2011)
Unexpect ! - Fables of the Sleepless Empire (2011)
Voyager ! - The Meaning of I (2011)
Royal Hunt- Paradox (Release: 1997)
Synthetic Breed - Zero Degrees Freedom (EP, 2012)
Tiamat ! - The scarred people (2012)
Gate of Sorrow ! - Enter Through The Gate (2009)
Faun - Eden (2011)
Allegaeon - Formshifter (2012)
Borknagar - URD
Devin Townsend Project ! - Deconstruction (June 20, 2011)
Cattle Decapitation- Monolith of Inhumanity (2012)
Yngwie J. Malmsteen ! - Spellbound (2012)
Paradox- Tales of the Weird (2012)
Secret Sphere Portrait of a Dying Heart (?)
Royal Hunt- 20th Anniversary (compilation 2012)
Threshold - March of Progress (2012)
The Devin Townsend Project !!- Epicloud (2012)
Om - Advaitic Songs (2012)

                                Demons and Wizards- Touched by the Crimson King (2005)
                                                Fairyland- The Fall of an Empire (2006)
                                                    Pathfinder - Fifth Element (2012)
                                                        Stratovarius - Visions (1997)
                                                                                - Nemesis (2013)

Theaters des Vampires - Moonlight Waltz (2011)
Lacrimas Profundere – Antiadore (2013)
Huntress- Starbound Beast (2013)
We Came as Roman's -Tracing Back Roots (2013)
Powerwolf - Preachers of the night (2013)
Amberian dDawn - Re-evolution (2013)
Dark Moore - Ars Musica (2013)
Solar Fields - Origin #02 (2013)
Joe Satriani Unstoppable Momentum 20131
Arcturus - Sideshow Symphonies 2013
Children of Bodom - halo of blood 2013

and much more...

Air

1. Virgin Suicides (2000)

*** 1/2

Lista continua cu doua albume ale duoului francez Air. Mai intai Virgin Suicides, compusa sa asigure coloana sonora a ecranizarii cartii cu acelasi nume a scriitorului american Jeffrey Eugenides. De adaugat ca soundtreckul filmului contine si alte titluri in afara de Air. Este cel de-a treilea album al bandului si contine 13 piese. Are evolutia unui soundreck adica acopera desfasurarea actiunii filmului. Pentru a avea o imagine despre acest album recomand piesa Empty House. Inchei aici.

2. 10 000 Hz legend (2001)

*** 1/2

Al 3-lea album de studio al duoului francez Air 10000 Hz Legend a fost lansat in pe 28 Mai 2001 , un album dintr-un foc ceva mai pronuntat elctronic decat anterioarele, venind cu cateva colaborari dintre care ii amintim pe Beck , suGar Yoshinaga sau Buffalo Daughter si care a fost foarte bine receptionat in topurile internationale. Are 11 piese, eu am sa retin aici doar cateva dintre ele si anume: Radio 1, Lucky and Unhappy, People in the city si Don't be light si mai apoi mentiune speciala preferata mea:
How Does It Make You Feel?" una dintre " glumele " muzicale cele mai reusite pe care le-am intalnit eu in drumul meu de ascultator de muzica.

Amon Amarth

Surtur Rising (2011)

*** 1/2

Amon Amarth este un grup suedez de death metal melodic infiintat in anul 1992, numele (in banal intr-un fel) este inspirat de un loc fictiv existent in literatura lui Tolkien, mare parte din mesajul versurilor acestui band emerg ideatic din mitologia nordica, epoca vikingilor si lumea nordica precrestina ceea ce poate trimite cu gandul la stilul viking metal , Amon Amarth nu este insa un grup de viking metal ci unul asa cum spuneam abordand stilul death metal , au scos se pare 8 albume, un EP, un DVD si sapte videoclipuri. Personal , stiu de ceva ani de existenta lor, trebuie sa marturisesc insa ca acest grup nu mi-a suscitat interesul prea mult pana in 2011 cand, animat de ceva mai degraba negativ si anume relativa lipsa de valoare muzicala a ceea ce s-a produs in muzica metal pe anul despre care vorbesc, am inceput sa caut disperat ceva care totusi merita consemnat, retinut, dat mai departe, asa am hotarat sa dau o sansa si acestui band secundar in optiunile mele si am fost foarte inspirat cand am facut-o, Surtur Rising este un album extrem de solid din toate punctele de vedere, particularmente agresiv, cu un sound foarte greu, linii melodice inteligente si non-monotone, o partitura vocala pe o tonalitate greu de egalat si combinand intr-un ritm fantastic momente de mare virtuozitate cu puncte lente , individualizari instrumentale, etc. 10 piese si doua bonus trackuri pe Surtur Rising dupa cum urmeaza:

"War of the Gods" - 4:33

"Töck's Taunt: Loke's Treachery Part II" - 5:58

"Destroyer of the Universe" - 3:41

"Slaves of Fear" - 4:25

"Live Without Regrets" - 5:03

"The Last Stand of Frej" - 5:37

"For Victory or Death" - 4:30

"Wrath of the Norsemen" - 3:44

"A Beast Am I" - 5:14

"Doom Over Dead Man" - 5:55

Bonus

11."Balls to the Wall" (Accept cover) - 5:22

12."War Machine" (Kiiss cover) - 3:35

l-am ascultat pe tot dar o singura data asa ca nu individualizez vreo piesa exceptand-o pe prima, cea mai cunoscuta cred, inchei cu aceasta nota: Surtur Rising este unul dintre putinele albume metalice pe care le-am ascultat in ultimii ani pe care cred ca l-as fii apreciat chiar si in anii 90 sa spunem, ar fii avut loc chiar si acolo cred, in vremea cand in muzica metal se faceau foarte multe lucruri sclipitoare de-a dreptul...

Amberian Dawn

1. Circus Black (2012)

*****

Amberian Dawn este un grup de simfonic, power-metal finlandez cu un sound foarte apropiat de grupul Nightwish, au patru albume, drumul lor in muzica a inceput in 2006 atunci cand acestia au lansat in album (absolut incredibil din punctul meu de vedere) numit River of Tuoni, eu insa ma voi opri putin astazi asupra ultimului produs discografic al acestora intitulat Circus Black. Albumul a fost lansat la sfarsitul lunii Februarie 2012, este cel mai elaborat si mai bine realizat tehnic dintre albumele lor de pana acum, contine cateva colaborari cu muzicieni de renume cum sunt vocalistul trupei Stratovarius Timo Kotipelto cu o contributie vocala pentru piesa "Cold Kiss" sau claparul Jens Johansson (Stratovarius, Dio, Yngwie Malmsteen’s Rising Force) care contribuie la piesa "Crimson Flower", are 10 piese dupa cum urmeaza:

"Circus Black" - 3:48
"Cold Kiss" - 3:30
"Crimson Flower" - 4:23
"Charnel’s Ball" - 4:46
"Fight" - 3:19
"Letter" - 4:28
"I Share with You This Dream" - 3:36
"Rivalry Between Good and Evil (instrumental)" - 3:59
"Guardian" - 5:09
"Lily of the Moon" - 4:07

am apucat sa-l ascult doar o data asa ca nu va pot ghida foarte exact prin labirintul muzical de pe Circus Black, ceea ce asteptam dupa celelalte albume se confirma stralucit, riffuri ultrarapide, ametitoare, o linie melodica epica, plina de frumusete, schimbari dese de tema si tonalitate, variabilitate si forta in vocea Heidiei Parviainen, o muzica ultrarapida si ultra - armonica, la o prima auditie mi-au placut cel mai mult piesa Rivalry Between Good and Evil si Letter, inchei invitandu iubitorii de gen si nu numai sa ia contact cu acest important eveniment muzical al inceputului de an 2012.

Ataraxia

1.Lost Atlantis (1999)

****1/2

Cred ca este albumul cu care am facut cunostiinta cu acest band fascinant, cred ca exista foarte putine trupe despre care pot spune ca m-au cucerit atat de "imediat", am devenit aproape concomitent cu contactul cu muzica Ataraxia si acest album un fan ardent, un fan cautand necontenit in urma, incercand sa afle mai multe, sa inteleaga de unde vine mirajul acesta al muzicii Ataraxia, nu stiu daca am aflat ce secret alchimic se afla in spatele acestei muzici dar stiu ca pot spune ca sunt mereu aproape de aceasta trupa si de muzica ei. Madame Blavatsky, cercul teosofic, veti vedea daca veti face "sapaturi" ca o parte dintre versurile acestui albul sunt inspirate de acolo, exista o piesa cu versuri din Salvatore Quasimodo, poetul italian luareat al premiului Nobel pentru literatura in anul 1959, aceasta este o parte din secretul muzicii Ataraxia, acest band se inspira din texte mistice, o alta parte este insa talentul extraordinar al compozitorilor acestei muzici de a creea o atmosfera stranie, nebuloasa, o atmosfera de contact cu alte zone existentiale sau spirituale. The early days si Fountains sunt piesele mele preferate de pe acest album presarat insa pe de-a intregul de momente de mare inspiratie muzicala sau de o aleasa frumusete lirica.

2. Arcana Eco (2005)

***1/2

Am schimbat titlul albumului pentru ca am ascultat prea putin Kremasta Nera si nu imi amintesc cu acuratete cum suna. Imi anintesc insa perfect cum suna albumul Arcana Eco.

Asadar Ataraxia - iata un cuvant din filosofia Epicureana insemnand luciditate, libertate in raport cu grijile lumesti si o stare de liniste interioara - miez al unei vieti virtuoase si placute.

Un band italian de muzica neoclassic dark wave (intra in acelasi stil de muzica cu Dead can Dance sau Elend desi intre aceste trei trupe diferentele sunt mai multe decat notabile). O asemanare cu un band pe care l-am comentat aici este o asemanare cu grupul Corvus Corax - cei de la Ataraxia folosesc o panoplie rara de instrumente muzicale - imi amintesc mereu o piesa aflata pe albumul Il Fantasma dell Opera (1996) - numita

Nei Sotterranei dell'Opera - cu o parte de altfel imposibil de uitat vreodata de interpretare la fierastrau. Versurile sunt foarte interesante si ele - incercati albumul Lost Atlantis (din 1999) - versuri din Madam Blavatsky si exista o piesa ale carei versuri sunt ceva inscriptionat de un suferind pe peretii un azil de nebuni!

O muzica cu o atmosfera interioara fantastica, o incursiune intr-o dimensiune Philip K. Dickiana a mintii umane, o iesire spre un oniric incantator, extatic, spre magic . Pe Arcana Eco - exceptionale piesele Mirsilo, Fire in the Wood si The Island Of Docteur Moreau

Arcana

Cantar de Procella (1997)

****

Cam acelasi stil de muzica cu banduri ca si Corvus Corax, Dead can dance, Ataraxia abordeaza si grupul suedez Arcana asadar muzica neoclasica cu influente medievale si romantice. Din nou o "trupa" care apeleaza la o varietate neobisnuita de instrumente in constructia muzicii, este un grup format momentan din cinci muzicieni desi la debut au fost doar doi si Arcana este un grup cu muzica predominand instrumentala (aici se deosebeste putin de Ataraxia spre exemplu unde vocile feminine au un rol determinant). Am ales un album mai vechi, Cantar de Procella pentru ca realmente pe acesta mi-l amintesc cel mai bine in acest moment. Ma uit in discografie si vad la fel de bine albumele Dark Age of Reason (albumul de debut), Body of Sin (care e foarte reusit el insusi) pana la Serpent Rouge (un album cu influente de muzica araba si folosind instrumente muzicale specifice muzicii din orient). 12 piese fantastice pe Cantar de Procella, mai mult decat psihedelic, mai mult decat oniric, o invitatie la o calatorie initiatica spre inima misterului (de altfel cuvantul englezesc arcane s-ar traduce in limba in care scriu eu acum prin mister).

Iata playlistul:

"Electronic Performers" – 5:36

"How Does It Make You Feel?" – 4:37

Radio #1" – 4:22

"The Vagabond" – 5:37 (lyrics by Beck Hansen)

"Radian" – 7:37

"Lucky and Unhappy" – 4:31

"Sex Born Poison" – 6:18 (lyrics by suGar Yoshinaga)

"People in the City" – 4:57

"Wonder Milky Bitch" – 5:50

"Don't Be Light" – 6:19

"Caramel Prisoner" – 4:58

Asa cum se poate lesne observa spre piesa numarul doi exista un link in josul locului unde cititi. O piesa interesanta cu chitari dezacordate si versuri romantice care se incheie ciudat... Alte piesa inspirate sunt Radio number one - piesa care ataca mainstreamul muzical pe partea de radio, Sex born Poison sau Don°t be light.

Beethoven Ludwig Van

Fidelio

****1/2

Inchei pe moment aceasta sectiune - dedicata muzicii cu nimeni altul decat Ludwig van Beethoven. Ca o curiozitate - in anul 1977 au fost lansate doua sonde in spatiu (gemenii Voyager) - avand rolul de a trimite spre pamant informatii despre structura fizica, planete, sateliti, campuri si alte date astronomice ca si (deoarece aveau sa devina nedectabile si deci pierdute) rolul mai ciudat de a se plimba prin spatiu si poate de a intercepta vreo alta civilizatie. Acestea contin cateva mesaje (scrise intr-un soi de limba a spatiului) date si coordonate despre planeta de unde au plecat si cateva mostre de cultura umana (aici alaturi de Mozart si Bach se afla si Ludwig van Beethoven).

Beethoven nu a fost un specialist in muzica de opera, Fidelio este de altfel si singura lui incercare de acest gen si a avut dificultati in a o compune. Libretul este scris de catre Joseph Sonneithner si este inspirat de textul "Leonor sau amorul conjugal" al francezului Pierre Gaveaux - este vorba despre o tanara sotie din timpul revolutiei franceze care pentru a-si salva sotul de la moarte se imbraca in barbat, se autodenumeste Fidelio si se angajeaza ca paznic al temnitei unde sotul ei (intemnitat pe motive politice ) isi asteapta momentul ultim.

Sotul este salvat si iubirea triumfa. Muzica este frumoasa, are si bucatele mai plicticoase mai ales la debut , se redreseaza pe parcurs si apoi apar acele momente sau locuri care il fac pe Beethoven ceea ce este in muzica. Inchei aici aceasta sectiune, lunga si plicticoasa si asa cum am spus revin ori de cate ori va fii ceva de consemnat din punct de vedere muzical

Bregović Goran

Alkohol (2008)

***1/2

Goran Bregovic este unul dintre cei mai cunoscuti muzicieni de pe planeta asa ca o sa adaug celor pe care le stiti dvs. despre biografia acestuia doar cateva curiozitati - poate mai putini stiu ca Goran a studiat pentru un timp filosofia si ca a fost dat afara din scoala pe vremea cand era tanar si studia vioara pe motivul "lipsei de talent".

Talentul acestuia, ca sa incep de aici, cred ca este aproape unic. Mai intai ca polimorfismul compozitiilor lui Goran se intalneste rar printre muritori. Nu cred ca exista multi creatori de muzica capabili sa treaca cu usurinta de la sunetul - teatru psihedelic, de la mixtura de muzica electronica, simfonica, corala care asigura coloana sonora a filmului Arizona Dream spre sunetul furios /veloce/staminic inspirat fundamental din folclorul balcanilor din coloana sonora a unor filme ca Underground sau Vremea tiganilor si sa ramana la fel de stralucitori. Altfel spus Goran adauga geniu si un fel de sclipire personala muzicii -ori de ce fel ar fii aceasta. Mai exista apoi in muzica lui Goran si un alt polimorfism (sau o bogatie neobisnuita) pe care trebuie sa-l evidentiem - unul al trairilor, al sentimentelor, un polimorfism al deschiderii in fata fenomenului uman. Goran scrie si canta la fel de luminos muzica de ingropaciune sau cantece de jale, muzica vesela sau extatica pe alocuri, cantece lente cu ritm reptilian si muzica rapida - spunand aceasta imi amintesc de filmul Underground si de acel taraf care canta in timp ce alearga dupa masina cu nuntasi (parca). Nu as vrea sa inchei dar nu am mult timp - asa ca trebuie sa ajung si la albumul Alkohol - l-am vazut intr-o vitrina in Paris (acolo unde Goran isi petrece mare parte din timp) in 2008 si am decis sa-l ascult imediat. La fel de imediat m-am indragostit de piesa Yeremia - care deschide acest album. Mai tarziu am mai descoperit si altele - va las pe dvs. sa-l descoperiti daca nu ati facut-o deja. Inchei cu ceva memorabil - am vazut odata la t.v. un scurt interviu cu Goran - printre alte intrebari acesta a fost chestionat despre razboiul din Yugoslavia. Schimbul de replici a fost ceva de genul asta - nu imi amintesc exact cuvintele dar ideea am pastrat-o:

- Ziarist: Tara dvs. a fost distrusa de razboi. S-au pierdut case, scoli, teatre, s-au distrus cladiri si poduri...

- Goran: Si cu ele odata au fost ingropate franturi de viata, amintiri...

Iata ca exista si cineva care pune amintirile, memoria mai presus de cladiri.

Cavalera Conspiracy

Inflikted (2008)

***1/2

Exista oameni care par a fii nascuti batrani. Care par atat de mult inaintea celorlalti incat ii eclipseaza sau ii fac pe ceilalti sa para acea "rusine dureroasa" despre care vorbea Friedrich Nietzsche atunci cand anunta supraomul. Pe Sepultura i-am ascultat prima data in frageda adolescenta si i-am inteles si le-am inteles importanta abia tarziu. Atunci cand 99% dintre trupele de rock sau metal sau orice ar fii imi vorbeau in versurile lor despre cat de mult il urasc ei pe Dumneuzeu si cat de mult il iubesc pe Diavolul, Sepultura (desi la inceput au avut si ei insisi ceva alunecari de genul asta ) protesta impotriva actiunilor arbitrare ale politiei braziliene. Atunci cand n banduri fugeau in abstract sau in irelevant in mesajul lor catre cei care ii asculta Sepultura ne anuntau cata coruptie exista intre politicieni sau luau pozitie impotriva a ceea ce se intampla in piata Tien an men sau in fasia Gaza. Atunci cand toti ar fii impietrit de spaima - v-am recomandat aici filmul Karandiru - in fata nebuniei dictaturii, in fata puterii sistemului care ucide - cei de la Sepultura si-au riscat viata si au venit in fata cu piesa Manifest - nu stiu cati au observat aceasta fata a lucrurilor pe care o evidentiez eu aici. Apoi trupa s-a desfiintat, au aparut proiecte personale (Soulfly sau Nailbomb in cazul lui Max Cavalera) dar fanii din toata lumea au regretat Sepultura. Iata ca dupa cativa ani fratii Cavalera revin impreuna - impreuna cu alti doi muzicieni decat in vechiul Sepultura cu un nou proiect - Cavalera Conspiracy. 11 piese grele, rapide, furioase pe Inflikted - nu l-am mai ascultat de mult asa ca nu stiu ce piesa sa va recomand - aduce cu vehiul Sepultura, suna inspirat, metal de mare exceptie!

asc

20 (footnote). Sepultura - A- lex (2009):

Pentru ca deja am vorbit despre grupul Cavalera Conspiracy, actualul text va merge ca o nota de subsol la acel text desi in lumea reala Cavalera Conspiracy este o nota de subsol la istoria si ea tot de 25 de ani (!), Sepultura. Asadar A-lex, dupa cartea Portocala Mecanica a lui Burgess sau/ si filmul lui Kubrick, mai corect spus asa se numeste eroul cartii lui Anthony Burgess, Alex, o carte despre experimente ilegale conduse de catre guvernele variilor tari de pe glob (asadar intr-un fel despre mine si cei ca mine ) in care oamenii isi pierd "picioarele", vietile, constiintele, asa ca la fel de bine se numeste si A - Legs si Alex si altele. Trebuie sa marturisesc ca dupa 2-3 auditii nu m-a prea impresionat si a trebuit sa nu mai prea am ce sa ascult pentru o vreme si sa-i dau atentie mai multa ca sa imi dau seama ca este totusi a Sepultura "masterpiece" si ca are multe momente cand aminteste de varsta de aur Sepultura.

"Dear dear land I fought for thee

Brought thee peace and victory"

Celelalte Cuvinte

Armagedon

****

In tot timpul acesta, mai exact de cand am deschis aceasta rubrica, am reflectat adesea la utilitatea introducerii aici a catorva nume de trupe originare din Romania , mi-a fost teama ca nu cumva introducerea lor aici sa impieteze in vreun fel asupra activitatii acestora, nu explic in ce fel si la ce ma refer, am ales intr-un final totusi sa-mi asum riscul moral si sa aduc in fata dvs. si ceva muzica romaneasca, cu tristete spun ca exista putine lucruri meritorii din punctul meu de vedere in muzica romana, lucruri care sa fie comentabile aici, Celelalte Cuvinte au fost si sunt o exceptie, acest album este el insusi o exceptie, totul este o si de exceptie atunci cand vorbim despre Celelalte Cuvinte. Este o trupa Oradeana care a debutat in anul 1981 si care isi continua drumul muzical si astazi, in ceea ce ma priveste, am fost un mare privilegiat pentru simplul fapt ca acestia concertau foarte des in orasul meu natal Deva, cam de doua ori pe an i-am vazut din cate tin minte (intr-o perioada), erau concerte gratis tinute in centrul orasului, acolo ne adunam toata suflarea pentru a-i asculta pe ei...

"Celelalte Cuvinte este prima trupă din România care, dupa plecarea trupei Phoenix din țară, a atras într-adevar atenția publicului cunoscător de muzica elaborată" (conform Wikipedia ). Au inceput cu un stil rock mai soft, schimbarea de registru a venit in anul 1992, cand, animati poate de o febra, de un sentiment exploziv post-revolutionar (?) au venit cu albumul "Se lasa rau", un album agresiv, thrash-doom si au continuat cu aceasta sarbatoare metal in acelasi stil, Armgedon. Ma chinui sa gasesc playlistul pentru acest album si nu reusesc sa-l gasesc, iata cateva piese de pe acest album : Cel din rasarit, Lumea de Apoi, Asa e viata mea, Balanta, Lupii, Neam Blestemat, Nu-i vina mea, nu stiu daca are rost sa individulizez ceva, totul e magic, unic pentru scena metal si muzicala in sens mai larg romaneasca si de aiurea, poate totusi piesa Cel din Rasarit pentru ca pe vremea cand locuiam in Canada m-am indragostit teribil de ea , ma ajuta sa vin inapoi spre est purtandu-ma pe aripile ei, mai tarziu, o data revenit mi-am readus aminte ca acesta e totusi un alt est decat cel din realitate, cea mai buna parte a lui, partea lui de mare valoare, ca vorbim de un est spiritual . Daca vreti sa stiti mai multe despre band si/ sau acest album (cei care nu stiti evident), aveti aici un link spre siteul trupei:

http://www.celelalte-cuvinte.ro/pics/despre_cc.pdf

Colloseum

Valentyne Suite (1969)

****

Colloseum, grup britanic de legenda combinand jazz cu rock, simfonic cu ambele , maestri ai improvizatiei, ei insisi muzicieni exceptionali si autorii unor momente muzicale de o virtuozitate unica.A functionat din 1968 pana in 1971 timp in care a lansat pe piata muzicala 4 albume de studio plus un album live, toate de valoare garantat unicata. Le-am ascultat cred ca pe toate sau minim 3 -4 dintre ele, cunosc acest band inca din facultate, se pare ca bandul s-a desfiintat mai apoi si a revenit in 1994 (cumva similar cu Eloy daca va mai amintiti ) cu noi albume. Nu am ascultat nimic din aceste noi albume dar iata ca am luat acest titlu in atentie si daca va fii ceva special de mentionat voi reveni cu note...

Valentyne Suite are 7 piese exceptionale, sta aici asa cum spuneam alaturi de Malmsteen foarte bine, exista cateva piese in care Colloseum atinge sublimul virtuozitatii si totodata a perfectiunii liniei melodice, este un fel de muzica la extrem, de plafon din punctul meu de vedere al intreprinderii muzicale a omului. Aici am facut o mica modificare fata de textul initial care statua ca nu voi individualiza nici o piesa in particular de pe acest album, m-am gandit totusi la Valentyne Suite, piesa care da titlul albumului, o piesa de geniu cu o continua succesiune de teme (suficient de multe pentru ca vreo alta trupa sa construiasca o cariera muzicala de succes - nu e cazul Colloseum care isi permit sa si iroseasca...), infinita virtuozitate, infinite idei muzicale si deci nesfarsit conglomerat de giuvaeruri muzicale...

Corvus Corax

Cantus Buranus (2008)

***1/2

Iata si ultimul album al grupului berlinez Corvus Corax - pentru necunoscatori acest band este unul dintre rarele grupuri de astazi care indraznesc sa cante ceva numit muzica medievala. Grupul are astazi 8 instrumentisti dar pe albume sunt inca si mai multi astfel ca albumele Corvus Corax sunt vii exemple de muzica polistratificata. Piesele sunt de cele mai multe ori compuse de catre membrii grupului dar uneori sunt utilizate consultativ partituri reale de muzica medievala. Este cazul albumului Cantus Buranus- pentru cine are cat de cat o cultura muzicala titlul poate parea ciudat - seamana cumva cu opera lui Carl Orff - Carmina Burana. Nu este o intamplare - Carmina Burana este initial o mare colectie de poezii, cantece si texte dramatice datand din secolele 11, 12 si 13 e.n. din zona de la nord de Alpi, asadar unde se afla astazi Elvetia, Sudul Frantei sudul Germaniei si Nordul Italiei si au fost scrise de studenti teologi in limba latina. De aici s-a inspirat Carl Orff cand a scris Carmina Burnana si de aici se inspira trupa Corvus Corax pentru ultimul lor album (de altfel cred ca intreaga lor discografie foloseste ca sursa de inspiratie aceasta colectie).

Nu gasesc playlistul acum - merita incercat - am gasit cateva piese extrem de frumoase aici. Si inca nu gasesc ca este cel mai bun album - il consemnez pe acesta pentru ca este ultimul al bandului si ultimul pe care l-am ascultat eu- cred ca mai ales pentru cei care nu cunosc grupul recomand si mai mult compilatia din 2005 "Best of Corvus Corax" - asadar o compilatie din primele albume continand piese de-a dreptul exceptionale.

Cradle of Filth

Darkly, darkly, Venus Aversa (2010)

***1/2

Nici britanicii de la Cradle of Filth nu mai au nevoie de multe introduceri, cred ca impreuna cu bandul norvegian Dimmu Borgir (care au si ei un nou album in 2010 - voi reveni dupa ce il voi asculta) sunt trupele emblematice ale ceea ce se numeste curentul Black Metal. (Daca la Therion am spus ca includ simbolistica si terminologie oculta in partea lirica si grafica a produselor lor la Cradle of Filth se poate spune pe fata ca este un grup satanist - trec peste niste convingeri personale pentru ca este o trupa foarte mare si la capitolul muzica trebuie sa primeze muzica.) Si tot la fel cu Dimmu Borgir si Cradle of Filth au venit in 2010 cu un produs care socheaza in primul rand prin nume : Darkly, darkly, Venus Aversa - inca nu pot spune ca realizez exact la ce se refera -ma rog inca nici nu am citit versurile, ceea ce stiu din experienta mea de ascultator Cradle of Filth este ca zeita Venus este o obsesie mai veche a trupei (vezi si ingrozitorul song : Venus in Fear). Desi nu l-am ascultat decat foarte repede si nu intreg cateva lucruri rezulta sau emerg imediat: mai intai ca bandul revine la un sunet instrumental apropiat de cel de pe albumele mai violente (Cruelty .... sau Midian ) si totodata pastreza si achizitia vocala feminina de pe ultimele. Vocea lui Dani este mai sfasiata si cu tipete mai prelungi decat alteori, in rest un album furios rapid si obsedat (in afara de Venus) de Lilith - prima sotie a lui Adam- personajul biblic. Inchei deocamdata si asa cum am spus revin cu muzica de calitate de indata ce am ocazia.

Iata inca cateva albume din 2010, poate cumva prea in graba, am apucat sa fac o singura auditie pentru mare parte din muzica aceasta, pe de alta parte ieri spre exemplu am reascultat o parte din albumele comentate data trecuta si nu gasesc ca ar fii mare lucru de adaugat la ceea ce am scris anterior. Lista este aceasta :

Cranes

Forever (1993)

***1/2

Cranes- din nou un band in raport cu care am un fel de traire, de implicare emotionala si asta pentru simplul fapt ca a fost unul dintre bandurile mele "pierdute". Ce inseamna asta? Nici macar nu e foarte in ghilimele - inseamna ca i-am ascultat, a trebuit sa inapoiez caseta audio sau C.D.-ul nu mai stiu ce era si apoi am uitat numele trupei. Ani de-a randul, aflat pe internet, pe youtube sau in alte parti am incercat sa-mi amintesc un cuvant care nu mi-a venit niciodata - pe de alta parte m-am incapatanat sa nu uit ca exista si sa continui sa caut pana intr-o zi cand am gasit acest cuvant si m-am dus cu infrigurare spre internet sa vad daca aceasta e trupa pe care o caut si acesta era cuvantul magic: acesta era - Cranes. Nu mai stiu ce album am asculat atunci cand m-am indragostit de acest band asa ca am mentionat acum un album oarecare pentru a pastra stilul scriiturii. "Soundul" Cranes (conform siteului bandul abordeaza o combinatie intre stilurile gothic rock, dream pop si shoegazing.) este un melanj de ritmuri ciudate, chitari cu sunet prelungit -dezacordat (este cred efectul de pedala de unde vine acest shoegazing) , vocea incredibila a solistei Alison Shaw si multa inspiratie si talent. Un sunet meditativ care invita la reverie, la oniric, o invitatie spre transcendental, spre introversiune si reflectie...

Crematory

Infinity (2010)

***1/2

Iata un titlu care a fost intotdeuna si este inca foarte aproape de sufletul meu - Crematory!

Exista multe trupe cu linie melodica excelenta la fel ca si Crematory, exista multa muzica romantica de mare calibru sau calitate la fel ca si Crematory, exista versuri si tehnica egala cu Crematory si in alte parti. Exista ceva insa care ramane unic Crematory, ca un fel de semnatura , ca un fel de fir rosu si totodata de amprenta si vorbesc despre forta incredibila a acelor refrene Crematory care iti raman intiparite undeva in memorie si te insotesc pretutindeni ca un fel de demon muzical, de voce interna a fortei muzicii, de prezenta dintr-o alta dimensiune, dimensiunea fantastica a creatiei umane.

Faces of immortality

Faces of the Unknown

Tears of time - lost in light

Tears of time - just an illusion

Tears of time - lost in light

Tears of time - just an illusion

Lost in yourself

Lost in tomorrow

Lost in myself

Lost in your own created world

Iata doar cateva dintre acele refrene unde muzica Crematory capata valente celeste.

2010 a adus asadar un nou album numit Infinity, foarte reusit si acesta, exista si aici o piesa (sau poate mai multe, una usor identificabila) dupa tiparul celor de mai sus .

Asadar 10 songuri, piese de rezistenta No one knows, Sense of time...inchei aici si

deci These are my last words... (nu este decat un alt refren de forta Crematory de pe un alt album insa decat Infinity

Dead can dance

Toward the within (1994)

****

Am sa ma grabesc putin -am observat ca aceasta scriitura imi ia incredibil de mult timp. Oricum bandul Dead can dance a fost deja mentionat aici. Incep prin a spune ca la fel ca si in alte cazuri alegerea albumului de comentat a fost fortuita. Albumul meu preferat Dead can Dance ramane "Into the labirinth" dar am ales aici "Toward the Within" datorita faptului ca a venit mai tarziu in timp. Asadar un grup Australian infiintat in 1981 si care s-a desfiintat din pacate in 1998 abordand un stil de muzica greu de catalogat - as spune introspectiv sau puternic psihedelic-electronic cu influente tribal australiene, tribal indiene (nord american), cu versuri inspirate din mitologie...foarte greu de incadrat undeva din orice punct de vedere s-ar incerca o taxonomizare a grupului. Am vorbit deja putin despre sonoritatile si timbrul unic al vocii Lisei Gerrard - cel de al doilea membru al bandului este Brandon Perry, el insusi inzestrat cu o voce neobisnuita si in plus cu o forta creatoare de mare exceptie. Ma uit pe playlistul albumului Toward the within - imi plac mult piesele Yulunga si Cantara dar in general Dead can dance a fost (sau este inca ) un band ale carui albume sunt destul de echilibrate valoric - nu exista piese proaste - e una dintre putinele trupe ale carei albume pot sa le ascult piesa cu piesa fara a sari dintr-un loc in altul. Inchei aici -poate ca mi-am epuizat laudele si elogiile cand am scris despre Bregovic (nu detin atat de multe incat sa am pentru toti) - cred ca pot spune ca Dead can dance a fost la timpul ei o descoperire la fel de importanta in muzica pentru mine ca si Goran.

Dimmu Borgir

Abrahadabra (2010)

***1/2

Dimmu nu au nevoie de multe introduceri, se confunda (impreuna cu alte cateva banduri) intr-o mare masura cu ceea ce se numeste istoria stilului Black Metal. Primul lucru de consemnat despre Abrahadabra este ca acesta este mai putin black metal decat restul materialelor Dimmu, un album dintr-un "glance" mai soft, mai tehnic, mai rafinat decat restul, un album matur aflat geometric cumva valoric exact la capatul celalalt al metalului black sound garaj cu care au debutat cei de la Dimmu (vezi For all Tid). Wikipedia imi spune ca au lucrat la el peste 100 de muzicieni, sigur asta nu garanteaza calitatea muzicii sau calitatea compozitiei dar asta spune ceva despre rafinament si complexitate, pana sa ajungem la calitate, unde Abrahadabra se intrece pe sine. Un alt aspect diferit de celelalte albume Dimmu este prezenta unei voci feminine, altceva nu mai adaug va las sa-l descoperiti dvs, daca nu ati facut-o pana acum.

Disturbed

Ten thousand Fists (2005)

****

Doua lucruri putin ciudate. Mai intai ca nu sunt un ascultator traditional al acestui band desi il cunosc inca din vremea facultatii, atunci am auzit prima data aceasta titulatura ca si multe altele de altfel, dar l-am pastrat cumva ca pe un band secundar in panoplia personala. Disturbed au scos un album in 2010 pe care nu am apucat sa-l ascult, dar nu am prea mult timp si in plus, am vazut ca solutia de a asculta in timp ce scrii e una foarte nefericita - nu-ti iese in realitate nici una nici cealalta, asa ca apelez la ceva mai vechi. Ma uit din nou putin pe internet pentru a vedea ce se spune despre trupa si descopar ca sunt mai degraba eu mai special pentru ca trupa este foarte ascultata si foarte cunoscuta zilele acestea... (faptul ca au vandut 11 milioane de cd-uri spune ceva cred...). Cumva in linia comentariului de la numarul 4 cred ca ceea ce m-a facut sa-i aduc aici pe Disturbed este partitura vocala si sonoritatile sau timbrul vocii lui David Draiman care din nou sunt cumva speciale, am facut un fel de experiment mental in timp ce ascultam acest album , am incercat sa elimin putin vocea si mi-am dat seama imediat ca Disturbed nu ar fii mare lucru fara partea vocala. Ei bine exista, muzica este un intreg pana la urma, Ten thousand fists este un album foarte reusit, iata cateva piese care suna realmente memorabil :Just Stop, Guarded, Deify si mai ales (doua piese care mi-au placut foarte mult ) Sons of Plunder si Land Of Confusion. Ca o nota ulterioara ultimul album Asylum nu mi se pare la fel de inspirat ca si acesta pe care il comentez aici.

Eloy

Visionary (2009)

***1/2

Eloy nu este un band este mai degraba o legenda. Rock simfonic, progresiv din categoria Pink Floyd, King Crimson sau Yes (imi spune wikipedia). Cand scriu acest text am o reprezentare interna auditiva (adica mai banal spus imi "suna" in cap) o piesa Eloy numita ceva de genul "Back in 1538" - nu am timp sa ma uit pe ce album este, daca acesta este titlul dar imi dau seama acum - fizic intr-un fel cat de incredibil suna Eloy. Ma uit peste discografie si realizez ca am avut norocul si privilegiul de a asculta multe albume Eloy dar nu l-am ascultat inca pe acesta pe care l-am remarcat mai sus. Cred ca m-am oprit din ascultat odata cu pauza pe care a luat-o bandul in 1998 dupa albumele Tides return forever si Ocean 2 - the answer - incredibil e ca totusi au revenit cu un nou album la o varsta destul de inaintata (bandul ! are 41 de ani vechime) . Asadar nimic despre acest album - e un proiect personal - sper sa-l gasesc si sa-l ascult. Cam atat - imi pare rau ca nu pot spune mai multe pentru ca realmente e un band pe care l-am ascultat masiv in facultate - si sunt 8-10 ani de atunci. Pot spune insa ca Eloy are momente cand e muzical dincolo de orice altceva...

Fear Factory

Mechanize (2010)

***1/2

Fear Factory, unul dintre grupurile cu soundul cel mai extem de pe planeta, isi continua saga care pare si ea desprinsa din vesnicie: omul este o fiinta invechita , depasita care urmeaza sa dispara si sa fie inlocuit de o lume a robotilor, a masinilor, a mecanismelor , o lume mecanic/ sintetic/ androidica . Mult timp am crezut ca aceste texte sunt rodul unor minti usor puerile obsedate de filme ca Terminator. Si am tot continuat sa cred si ei au ramas iata tot puerili si in 2010 - tot despre mecanisme, despre disparitia constiintei, libertatii si a acelui Free Choice pe care il veti intalni si in albumul A-lex canta si in 2010 si nu cred ca-si vor schimba vreodata tematica. M-am inselat eu nu ei. In rest cam acelasi sound dintotdeauna, ma uitam adineaori peste discografie si mi-am amintit ca primul album pe care l-am ascultat a fost remixul relansat al albumului Demanufacture -albumul Remanufacture si am devenit un soi de fan Fear Factory pe vremea cand lansau Obsolete si Digimortal (mai ales ultimul suna absolut unic chiar si in lumea metalului).

" Fear is the enemy on my path" -iata inainte de a incheia doar un vers de pe albumul Mechanize.

Finntroll

Nifelvind (2010)

****

Muzic Style - Extreme Folk Metal

Finntroll este un band finlandez care mi-a atras atentia prin 2001, pe vremea aia cei de la Finntroll lansau un album numit Jaktens Tid album care m-a convins pe loc sa raman aproape de acest nume. Inca de pe atunci Finntroll aduceau un suflu proaspat si innoitor in soundul muzici nordice poate usor stereotipice, stereotipie datorata faptului ca muzica statea sub imperiul unei duritati extreme si unor obsesii tematice de lunga durata.

Muzica Finntroll este inspirata puternic din folklorul Finlandez, altfel spus din diferite cantece populare si teme perene ale culturii muzicale Finlandeze, foloseste instrumente complet "inadecvate" muzicii metal de scoala cum sunt acordeoane, armonici, sunt tot felul de sunete interesante acolo, alt lucru de notat este ca muzica lor are uneori sonoritati asemanatoare muzicii de circ sau de parada - are o nota vesela, o muzica pentru Hommo Ludens, ceva usor jovial si aparent superficial pentru ca de fapt felul in care este inchegata muzica Finntroll trimite spre zone uimitor de profunde ale imaginarului muzical . 7 muzicieni mari si 12 piese pe exceptie pe Nifelvind dintre care amintesc exceptionala piesa Solsagan , Under Bergets Rot si Fornfamnad(unde intalniti foarte pregnant acel sunet parada despre care vorbeam ) piese imn nordic ca Tiden Utan Tid sau Galgasång, per total un album pe care iubitorii de muzica de gen nu trebuie sa-l rateze .

O "imagine" muzicala a circului lumii:

http://www.youtube.com/watch?v=D0rGLukjNpM

Gammaray

To the metaL!
****

Gammaray este un band de power- metal din Hamburg, Germania iar "to the metal" este cel de-al zecelea album al trupei lansat in 2010. Cd.-ul contine 10 piese si alte doua bonus tracks.

Pentru cei care nu sunt ascultatori veterani ai scenei metal si citesc aceste texte trebuie spus ca diferenta fundamentala intre primul si al doilea album pe care le comentez aici este linia melodica - pentru ca fiecare dintre cele doua plateste tribut genului de muzica pe care il abordeaza. In timp ce ambele sunt foarte rapide si agresive, pline de riffuri executate in mare viteza, primul (Static x) este repetitiv, strident, non-melodic in timp ce al doilea (Gammaray) pierde din furie si nerv dand totul pentru linia melodica.

Albumul evolueaza din punctul meu de vedere asemanator primului in sensul ca isi atinge zenitul muzical undeva spre mijlocul evolutiei. Incepe cu "Empathy" - o piesa atmosferica, trece prin "All You Need to Know" si "Time to Live" si ajunge la punctul maxim pe piesele "Mother Angel" si "Shine Forever" ( preferata mea- pentru ca suna ca un fel de imn heavy metal - ceva foarte aproape de stilul de imn metal al celor de la Manowar). Spre final este de mentionat piesa 9 - "Chasing Shadows" . O muzica de o rara frumusete melodica - poate fii ascultata piano si de cei care nu sunt adepti ai sonoritatilor metalice si de o mare finete in partea de executie instrumentala.

Garbarek Jan

Rites (1998)

****

Jan Garbarek s-a nascut in 1947 in Norvegia, a crescut la Oslo si este unul dintre cei mai cunoscuti saxofonisti polimorfi din lume, activitatea sa desfasurandu-se in mai multe stiluri de muzica, jazz, muzica clasica sau World Music . Are lansate peste 30 de albume, o multime de colaborari cu alti muzicieni de prima mana dintre care il amintesc doar pe Keith Jarrett si care o fiica muzician si ea. Rites, iata playlistul:

"Rites" - 8:29
"Where the Rivers Meet" - 7:02
"Vast Plain, Clouds" - 5:55
"So Mild the Wind, So Meek the Water" - 6:11
"Song, Tread Lightly" - 7:45
"It's OK to Listen to the Gray Voice" - 6:45
"Her Wild Ways" - 6:46

Disc Two:

"It's High Time" - 3:36
"One Ying for Every Yang" - 6:36
"Pan" - 6:13
"We Are the Stars" - 5:03
"The Moon Over Mtatsminda" (Jansug Kakhidze) - 4:02
"Malinye" (Don Cherry) - 6:22
"The White Clown" - 3:47
"Evenly They Danced" - 5:18
"Last Rite" - 8:25

un album cu muzica electro atmosferica potrivita pentru "rugaciune, contemplatie sau tristete" (Wikipedia) al carei echilibru ritmic este rupt din cand in cand de interventiile saxofonului cu rezonanta unica al lui Garbarek, o muzica lenta, solitara , rece si oxigenata ca un peisaj salbatic Norvegian , o calatorie spre alt taram, o transpunere muzicala a unui vis individual solitar in note de saxofon, asta pe prima fata a albumului, urmeaza o a doua parte mai putin meditativa fragmentata de coruri, bucati de muzica tribala care se incheie ciclic
cu The last rite.

George Gershwin

Rhapsody in blue (1924)

****1/2

Am intercalat aici Rapsodia albastra pentru a ajunge la o cifra rotunda. Nu stiu de ce Gershwin si nu altceva, mi-am amintit intamplator de debutul muzical al acestei simfonii, debut plin de frumusete si de ce nu de un soi de bucurie, de sarbatoare a muzicii si iata ca o consemnez aici pentru a o avea in vedere mai des...

Este o compozitie pentru " pian solo si Jazz -band" (wikipedia ) si deci o rara combinatie de elemente de Jazz american cu un tipar de constructie specific muzicii simfonice...Nu o sa insist prea mult - vad ca exista vii dezbateri daca e vorba de jazz sau de muzica simfonica, cat e una cat e alta, eu pot spune doar ca este vorba despre muzica realmente vie, frumoasa, amintind intr-un fel de o america de aur, de acele "old good times" care ne lipsesc tuturor oriunde am fii.

Helloween

7 Sinners (2010)

***1/2

Helloween este impreuna cu Maiden, Metallica sau A.c.d.c. unul dintre grupurile legendare ale muzicii heavy metal, grup cunoscut pana si de persoane novice sau chiar de catre oameni refractari in raport la muzica metal, asa ca nu are cred nevoie de multe introduceri. Spun doar ca a fost fondat in Hamburg (la fel ca si Gammaray - iata un bastion heavy metal) Germania, acum 26 de ani devine cunoscut international odata cu dublul album Keeper of the Seven Keys, Parts I & II.

7 Sinners contine 16 piese dintre care 3 bonus trackuri. Prima piesa suna infricosator de mult a Therion, cu parti simfonice si avand o nuanta orientala, piesa numarul 2 - Are you Metal este considerata de catre band piesa de rezistenta a albumului sau Imnul Metal al acestuia. Foarte rapida, extrem de tehnica si inca de melodica tine si pentru piesa 3 care mie nu mi-a placut prea mult. M-am speriat degeaba, urmeaza Raise the Noise, Long live the King si pana la Far in the future (piesa 13) albumul dovedeste o compozitie excelenta cu o parte melodica asa cum spuneam inchegata si coagulata de-a dreptul magic si aceasta parte melodica este grefata peste o executie instrumentala realmente de zile mari. In lumea chitarilor si chitaristilor exista multe povesti si legende - instrumentisti care canta pe doua grifuri pentru ca nu mai au loc pe unul din cauza virtuozitatii, recorduri de sute de note pe minut, etc ascultati 7 sinners si veti gasi o noua fata, una reala a vitezei, tehnicii sau virtuozitatii instrumentale.

Ilic Sanja si Balkanika

Balkan Koncept (2007)

****

Am intalnit prima data acest nume pe acele colectii magice de muzica numite Buddha Bar ( imi fac o obligatie de a vorbi si separat despre aceste colectii insa pana atunci m-am oprit la ceva individual). Sanja Ilic este un compozitor sarb cu compozitii polimorfe pentru teatru, film, televiziune. Recent, adica undeva spre anii 2000 a devenit "obsedat" (e notatia pe care o foloseste siteul original) de muzica etnica din balcani si astfel s-a nascut proiectul Balkanica 2000. Exista 3 albume de toate, am ascultat multe dintre piesele incluse pe acestea, sunt realmente inspirate, construite sau legate foarte bine, articulate melodic si compozitional excelent asa ca am gasit de cuviinta sa il trec aici pe Sanja pentru toti cei care iubesc muzica balcanilor sau de ce nu muzica de mare calitate la modul mai general.

Lamont Bruce

Lamont Bruce- Feral songs for the epic decline ****

Am aflat de existena acestuia abia de curand, se pare ca, in afara de faptul ca acesta este saxofonistul si frontmanul trupei Yakuza acesta mai are inca doua LP-uri pe piata, Lp-uri numite Feral (2008) si mai apoi un altul numit The Epic Decline (2010). Asa cum se intelege acest nou LP este o punere laolata a celorlalte doua Lp-uri. Iata plylistul:

1. One Who Stands On The Earth
2. The Epic Decline
3. Year Without Summer
4. The Book Of The Law
5. Disgruntled Employer
6. Deconstructing Self Destruction
7. 2 Then The 3

O muzica nevrotica, neobisnuita, dizarmonica pe alocuri, fragmentara, introspectiva, " I have more of a desire to move beyond melody, syncopated rhythms, creating moods and textures, pushing voice and instruments into an unconventional realm, allowing my subconscious to dictate the flow of ideas, living and reveling in the moment.” spune acesta (am preluat citatul de la adresa
http://atalossblogs.wordpress.com/2010/11/15/bruce-lamont-feral-songs-for-the-epic-decline-available-jan-25th-2011/), o muzica cu un sound diferit de tot ceea ce am fost obisnuit eu si trebuie sa ma credeti ca am o deschidere spre bizarerii muzicale, un suflu nou si deci un salut calduros de aici spre aceasta curajoasa si neobisnuta intreprindere muzicala. Piesa preferata: The epic decline.

Malmsteen Yngwie

Relentless (Released: Nov 23 2010)

****

Doar cateva date introductive : asa cum se stie Yngwie este unul dintre cei mai mari chitaristi din toate timpurile, s-a nascut in 1963 la Stockholm si declara ca muzicianul care a avut cea mai mare influenta in formarea si stilul sau este Niccolo Paganini (alaturi se pare de o pasiune pentru Hendrix). Ca o marturisire, am citit aceasta ultima nota acum cateva minute pe Wikipedia (prin urmare se intelege ca nu stiam nimic despre aceasta marturisire a lui Yngwie, daca acesta a facut vreodata cu adevarat vreo asemenea declaratie) dar atunci cand am ascultat Relentless, albumul despre care voi vorbi astazi , primul lucru la care m-am gandit a fost muzica lui Paganini. Este suficient sa asculti Capriciile si apoi (chiar si peste ani...) sa asculti chitara lui Malmsteen ca sa observi ca exista un arc peste timp, un arc al virtuozitatii extreme sau un arc al dedicatiei absolute pentru muzica. 15 piese pe Relentless, album aparut asa cum se vede spre sfarsitul anului 2010 si pe care de cand l-am descoperit il ascult fara incetare.

Incepe cu 3 piese incredibile, o overture (o uvertura) care deschide seria arpegiilor furibunde, fugii infinita in mare viteza pe corzi, miriadelor de floricele si continua cu Critical Mass, una dintre cele mai bune, poate chiar cea mai buna piesa de pe acest album, extrem de frumoasa melodic si sustinuta de un aport vocal foarte de mare calibru (avand totodata o nota melodica orientala) si se incheie cu piesa

Shot Across The Bow, din nou o piesa instrumentala (ca si uvertura ) care pune in valoare incredibila tehnica instrumentala a lui Yngwie. Urmeaza Look At You Now , nu la fel de reusita ca si primele trei dar inca foarte buna si Relentless (asa cum se vede piesa care da si titlul albumului ), o piesa foarte frumoasa care seamana totusi putin ca tema melodica principala cu piesa Critical mass. Enemy Within este una dintre cele 2 sau 3 piesa care nu imi plac atat de mult desi este ceva mai rapida si mai furioasa decat restul si deci trecem la Knight Of The Vasa Order, o piesa excelenta cu aport important de synth. si Caged Animal putin mai metalica si mai agresiva decat restul albumului (impreuna cu Enemy Within) ca o curiozitate piesa cu care m-am trezit astazi dimineata in minte (in this dungeon...), un imn heavy metal de mare forta. Urmeaza Into Valhalla care ne aduce inapoi Syntesizerul intr-un song care combina solisticile de chitara cu un sound grav de orga si Tide of Desire , o piesa care incepe mai nereusit si se termina incredibil, cu solistici maiestuase de chitara. Adagio B Flat Minor Variation nu este decat celebrul Adagio a lui Albinoni, excelent realizat dar poate putin cam scurta interpretarea si apoi alte 3 titluri care preced incheierea:

Axe To Grind si ea extrem de tehnica si bine realizata, Blinded preferata mea de pe aceasta parte finala a albumului si in sfarsit Cross To Bear, o piesa lenta, o balada rock trimitandu-ne cu gandul la soarta marilor artisti care au si aceasta nefericita misiune sociala de a tine acolo sus un stindard, o lumina si astfel de a se ciocni perpetuu cu varii parti mai nereusite ale sistemului. Arpeggios From Hell incheie aceasta calatorie utopica sau fantastica in lumea muzicii heavy metal si a chitarilor electrice lasandu-ne cu un soi de dependenta de sunetul acesta, de gol in noi insine in fiecare secunda in care suntem departe de Yngwie si de muzica sa imposibila...

Moby

Moby- Distroyed (2011)

***1/2

Pe numele lui adevarat Richard Melville Hall, Moby s-a nascut in September 1965 , este un DJ, fotograf si compozitor de muzica electronica american. S-a remarcat prin muzica sa tehno la inceputul anilor 90 si a devenit cunoscut national si international undeva in jurul anilor 2000 de cand muzica sa a inceput sa se vanda in multe milioane de exemplare (peste 20).

Distroyed este numele ultimului sau album lansat in mai 2011, a fost compus in camere de hotel in timpul tururilor internationale pe care le-a facut acesta, titlul este inspirat se pare de anuntul din aeroporturi: 'all unattended luggage will be destroyed', are 15 piese dar exista o editie deluxe care mai adauga inca 11 piese la varianta initiala si trebuie spus ca a fost primit bine pretutindeni intrand uneori foarte sus in topurile nationale de pretutindeni.

In afara de marele hit: Be the one, mi-au placut si piesele Sebastopol, The Low Hum, Lie Down in darkness, After sau The violent bear it away, un album cu o evolutie dinspre un

stil mai apropiat de electro-rave la debut spre ceva mai degraba electro-simfonic spre final, lent, atmosferic, dublat vocal de o prezenta feminina pozitiva Distroyed este un album magnific de ascultat in momente de relaxare, ceva linistitor, un bun temporizator muzical al dispozitiilor noastre sufletesti.

Moonspell

1.Wolfheart (1995)

****1/2

Moonspell, imi pare ciudat sa vorbesc despre ei acum, atat de tarziu, dupa atatia ani de cand ii cunosc, este un band portughez, mai mult decat un band, o leganda metal portugheza, un grup format in 1992, a debutat cu un EP numit Under the Moonspell si a continuat cu un album care avea sa ramana unul dintre cele mai bune produse metal din istorie si anume cel pe care il recenzez eu acum. Primu lucru socant atunci cand discuti despre Wolfheart este desigur coperta, una dintre cele mai reusite si reprezentative coveruri metal facute peste timp, tot la fel de socanta sunt si calitatea, ritmul si caracterul melodic al pieselor de pe Wolfheart, trebuie sa individualizez cateva piese, iata mai intai playlistul:

." Wolfshade (A Werewolf Masquerade)" – 7:43
"Love Crimes" – 7:34
"...Of Dreams and Drama (Midnight Ride)" – 3:59
"Lua d'Inverno" – 1:48
"Trebaruna" – 3:30
"Vampiria" – 5:36
"An Erotic Alchemy" – 8:05
"Alma Mater" – 5:38
"Ataegina" – 4:01

^{sunt exceptionale piesele Trebaruna, An erotic Alchemy sau Ataegina si bineinteles exista cele doua piese arhetipale, care aveau sa ramana in memoria colectiva metal Vampiria si Alma mater despre care nu se poate spune decat ca, daca ar fii sa le descriu in mod poate putin ciudat cu ajutorul titlului unei piese facute de catre compozitorul german Klaus Shulze au ceva numit : La presence d'esprit (prezenta spiritului).}

2. Memorial (2006)

***1/2

este cel de-al 7-lea album al trupei Moonspell aparut in Aprilie 2007, un album premiat cu aur de catre asociatia fonografica Portugheza -era pentru prima in istoria acestei tari cand aceasta distinctie era oferita un grup Heavy -Metal. Se deschide briliant cu piesa In memoriam pentru a plonja in poate cea mai buna piesa a albumului si anume Finisterra, piesa definitorie pentru noul sound Moonspell, un sound mai greu, mai sacadat decat piesele de pe albumele anterioare, exista si un videoclip foarte sugestiv pentru aceasta piesa. Urmeaza trei piese agresive si dark atmosferice si anume Memento Mori , Sons Of Earth si Blood Tells si mai apoi ajungem la Upon The Blood Of Men, o piesa imn cu un mesaj revolutionar sugestiv, trecem printr-un pasaj muzical intermediar si anume piesele At The Image Of Pain si Sanguine si mai apoi ne intalnim cu alte 2 momente foarte speciale si anume piesele Proliferation, instrumentala, cantata pe ceva care suna a violoncel amintind de grupul Apocaliptica si mai apoi piesa Once it was Ours piesa de al carei titlu imi amintesc tot timpul pentru ca suna a ceva iremediabil, tot a ceva iremediabil revolutionar suna si muzica acestei piese, albumul se incheie cu Mare Nostrum, Luna si mai apoi Best Forgotten, sigur nu este vorba despre muzica dar eu am preferat sa-mi amintesc de ceva decat sa uit pentru ca Memorial este a capodopera gotica care trebuie sa ne ramana mereu aproape .

Mortiis

The Stargate (1999)

****1/2

Un band norvegian al carui vocalist are un "look" ciudat adica apare tot timpul cu fata acoperita de o masca - eu am trecut usor peste aparente si am descoperit o trupa cu o muzica realmente mare...

Siteurile critice imi spun ca exista 3 perioade ale bandului Mortiis altfel spus bandul abordeaza in 3 etape diferite ale existentei lui 3 tipuri diferite de muzica. Eu m-am gandit mai degraba la 2 - pana la urma o chestiune de viziune si interpretare. Am spus doua pentru ca dupa mine exista doar o singura mare turnura in stilul bandului Mortiis cea de dupa albumul The Smell of Rain (si acesta un album exceptional la fel ca si The Stargate - realmente am dificultati de alegere intre acestea doua). Pana aici (privind discografia) orice om care se pricepe cat de cat la muzica i-ar fii clasificat pe Mortiis undeva in stilul Gothic, ambiental, Darkwave. Apoi a urmat un dus rece pentru mine - albumul The Grudge care renunta total la stilul gothic abordat anterior si vine cu un sound industrial tip Nine Inch Nails sau Marilyn Manson (in deschiderea carora de altfel Mortiis au si concertat).Asa cum rezulta cumva si logic din cele spuse mai sus eu raman la albumele si la stilul de dinainte de schimbarea in stilul de muzica al grupului. The Stargate este absolut unic - nu individualizez vreo piesa - albumul curge perfect de la un capat la celalalt asa ca daca e sa recomand piese o sa le iau (incercand sa fiu cat mai exhaustiv) de pe The Smell of Rain -as alege piesele Monolith, Everyone Leaves, Marshland si Smell the Witch.

Post Script

Inchei aici deocamdata (am comentat pana aici 26 de albume )- realmente am facut zilele acestea un maraton de scriitura pe care e greu sa o faci sa fie de calitate, echilibrata si informativa in acelasi timp. Voi reveni cu muzica si acest site va continua sa fie un soi de conservator virtual (nu am timp sa-i invat si note pe cititori - ma rog pe cei ce nu cunosc)- am observat ca de data aceasta am venit cu foarte multa muzica ambiental electro - ma revansez fanilor muzicii mai vioaie si poate mai vesela altadata, intr-un alt calup de trupe, albume si istorii muzicale...

Orbital

In sides (1996)

****

Orbital - un grup britanic de muzica electronica pe care il am intr-un fel in " vizor" de mult timp fara sa-l fii studiat vreodata serios. Am facut-o acum -dupa multi ani de la " intalnire". Aflu citind consultativ Wikipedia ca grupul s-a desfiintat in 2004 dar a revenit in 2009 si poate anul acesta sau urmatorul vom avea un nou album. Am ascultat (si reascultat) vreo 3 albume si anume : In sides, The Blue Album (din 2004 - ultimul inainte de trecerea bandului in inactivitate - a mai existat si o compilatie in 2005 dar... ) si Orbital (cred ca primul album). Totodata bandul este responsabil pentru o parte a coloanei sonore a filmului S.F. britanic Event Horizon. Ajung si la albumul In sides , a fost lansat in 1996, contine 8 piese si ceva bonus tracks, subliniez aici in piesele 8 Adnan:s si mai ales piesa 4 The Box (part 2) o piesa exceptionala. Un album verde - contine un manifest care invita guvernul Marii Britanii sa investeasca mai putin in energie nucleara - care asa cum se stie produce deseuri radioactive de care e aproape imposibil sa te dispensezi si mai mult in energie solara - asadar una dintre resursele

Pantera

Great Southern Trendkill (May 96)

****1/2

Am ajuns in sfarsit la Pantera - unul dintre bandurile mele favorite. Asa cum se stie trupa s-a desfiintat,

Dimebag Darrell a fost asasinat pe scena in timp ce concerta cu trupa Damageplan (un proiect personal) si astazi mergem inapoi catre anii 1995- 2000 cand cautam sa ascultam ceva realmente extrem. Interesant este ca nu am ascultat niciodata pana acum doua saptamani acest album. Nu stiu cum pot motiva, unde am fost, de ce am lipsit, cum nu am observat uitandu-a pe discografia Pantera ca e ceva acolo pe care nu il cunosc etc. Ceea ce ramane esential este ca am avut din nou ( la 14 ani de la aparitia albumului ) o mare surpriza de la Pantera. Am mai avut-o si in 2000 atunci cand am cumparat (la timp atunci ) albumul Reinventing the Steel. Mai intai ca aici am gasit cele mai agresive piese Pantera pe care le-am ascultat vreodata . Odata ca vocea lui Phil Anselmo este "deseori ( pe album -nota imi apartine) dublu inregistrata and acest efect creat prin inregistrarea stratificata creeaza un efect "demonic" " (o traducere destul de libera din Wikipedia). Altfel spus albumul are cateva piese pe care le-ar invidia majoritatea bandurilor death-metal. Si nu este vorba doar despre voce. Soundul chitarilor este inregistrat cu efecte cu o sonoritate de o greutate maxim intalnita pe scena metal - astfel ca riffurile par a fii mai degraba inregistrate de catre bandul suedez Meshuggah decat de catre Pantera asa cum suna pe Vulgar Display of Power sa spunem. Versurile poarta amprenta genului sunt mai degraba naive - spre exemplu cele despre criza personala alcolica prin care a trecut Phil Anselmo...

Albumul are 11 piese si evolueaza in crescendo spre final. Atinge apogeul pe piesa 8 "Living Through Me (Hell's Wrath)" si merge dincolo de sine insusi pe piesa numarul 10 "The Underground in America" .

Cele doua pe care le-am mentionat sunt unele dintre cele mai dure sonoritati metal pe care le-am ascultat vreodata. Mai sunt pe langa cateva piese grele "Floods", "(Reprise) Sandblasted Skin" sau "Suicide Note" (part 2) . Inchei spunand ca in Great Sounthern Trendkill conceptul trimite spre ideea de desert criminal ceva gen Natural Born Killers , coperta prezinta un sarpe al solitudinii desertice si estetice totodata si muzica se adreseaza zonelor obscure ale creierului uman (complexului reptilian ) de unde izvorasc instinctele primare ca furia si spaima.

Portishead

Roseland NYC (1998)

***1/2

Asa cum deja stiti Portishead este un grup de trip -hop (adica initial o combinatie de muzica electronica cu hip hop) din Bristol, Marea Britanie. Roseland NYC este un album live inregistrat in New York in anul 1998 si contine 11 piese. Ca o ciudatenie a stilului a fost creat folosindu-se o orchestra destul de masiva langa care s-a alaturat un record Vynil -astfel ca este foarte clar detectabila o combinatie ciudata de simfonic cu scratch. Remarc aici piesele 4 si 9 si anume Mysterons si Sour Times, atmosferice, cu o dinamica muzicala repetitiva si stranie, cu vocea Bethei Gibbons cand armonica cand "in asteptare" dizarmonica cu orchestra, bine inchegate si foarte pretabile pentru a fii coloana sonora pentru vreun film thriller clasa 1.

Third (2008)

***1/2

Trecem la albumul third, de data aceasta un album de studio, cel de-al treilea album al trupei. De data aceasta mai putine scratchuri dar aceeasi astmosfera incarcata, misterioasa si cumva ploios britanica.

Nu insist mult, un album foarte reusit, consemnez prin excelenta piesele 2 si 6, Hunter si We carry on, piesele cele mai reusite ale albumului.

Prokofiev Sergei

Romeo and Juliet (in jurul anului 1935)

****1/2

Prokofiev, scoala de compozitori rusa (desi din multe puncte de vedere nu exista o continuitate peste secole) a studiat printre altii cu marele Rimsky - Korsakov (acesta este unul dintre motivele care ma faceau sa spun ca exista intr-un fel linii de continuitate dar si linii unde stilul compozitional este discontinuu de la o generatie la alta), coleg cu compozitori ca Boris Asafyev si Nikolai Myaskovsky

a murit in 1953 lasand in urma o foarte importanta mostenire muzicala. Nu stiu de ce l-am ales pe el si nu pe profesorul sau, ar exisat un criteriu simplu care l-ar recomanda pe Korsakov cu mult inaintea lui Prokofiev si anume melodicitatea, simplitatea, Korsakov este simplu si genial, muzica sa este melodica pana la extrem (asemanator cu Ceaikovski de altfel, aici este vorba despre cel mai semnificativ reprezentant al muzicii ruse), cu siguranta asta este un fel de-a vorbi - il recomand cu cea mai mare caldura si pe Korsakov spre ascultare (mai ales sa spunem acea incredibila Scheherezada ) dar am ales ceva complicat si greu digerabil in mod special. Romeo si Julieta lui Prokofiev nu este o muzica care poate sa-ti placa imediat, are o linie melodica la care se accede in trepte, trebuie ascultata repetat, asadar este greu de luat contactul cu partea profunda a acestei muzici. De altfel, veti observa cei care veti asculta chiar din uvertura Romeo si Julieta incepe cu acorduri abia auzibile, parti absconse, pauze, etc tot soiul de lucruri care aduc nu confort ci disconfort in prima faza celui care asculta. Mai tarziu apare si confortul si placerea si poate exista chiar si extaz dar e nevoie de inteligenta, rabdare si munca in proportii destul de mari. Altceva nu stiu ce pot sa spun : evident inspirata de catre drama lui W Shakespeare, totodata insotita in majoritatea reprezentarilor de balet, mai e de spus ca are o parte usor digerabila si pe care de altfel e greu sa nu o fii auzit vreodata, este chiar acolo la inceput, imediat dupa uvertura.

NOTA.

Aici trebuie sa-mi exprim o indoiala cu privire la veridicitatea unei parti din ceea ce am scris (sigur este tot verificat pe internet dar am mari indoieli si cu privire la veridicitatea, precizia si buna credinta a lucrurilor gasite pe internet) pentru simplul motiv ca ieri cand am scris aceste texte m-am ajutat de internet dar avand o indoiala cu privire la perioada cand a trait marele compozitor rus Rimsky- Korsakov. Eu l-as fii plasat undeva in sec 18, poate inceputul sec 19, nu stiu de ce retin ca ar fii asa, este important pentru ca asa am scris textul despre Prokofiev vorbind intr-un fel la fel de mult si despre Korsakov asa ca scriu aceasta nota ca pe un soi de corectura posibila in cazul in care am savarsit o eroare majora (sigur cu sprijinul multor siteuri de pe net...).

Inchei aici, am spus ca voi dedica mai mult timp acestei scriituri , am avut o ora si jumatate dar e realmente greu sa scrii despre asemenea momente si sa le mai si pui laolalta. Revin zilele urmatoare cu alte lucruri...

Rammstein

Liebe ist für alle da (2009)

***1/2

Nu cred ca Rammstein ca band mai au nevoie de vreo prezentare. "Liebe ist fur alle" da este cel de-al 6 album al trupei, are 11 piese si a fost lansat pe finalul anului 2009. Am ceva dificultati sa vorbesc despre acest album pentru ca sunt un mare "prieten" al muzicii Rammstein si as putea spune ca nu sunt complet satisfacut de acest nou album. In toate albumele de dupa Herzeleid ( primul lor album) am gasit doua ingrediente care m-au facut sa apreciez muzica Rammstein : piese lente si excesiv melodice cum sunt Klavier (pe Sehnsucht), Mutter (pe Mutter), Ohne Dich (pe Reise, Reise ) sau Wo bist do (pe Rosenrot) puse laolalta cu piese cu un sound extrem de agresiv metalic cum sunt Eifersucht (pe Sehnsucht), Rein raus (pe Mutter), Mein teil (Reise reise) sau Spring (pe Rosenrot - mai dificil putin de gasit ceva care sa sune la fel de furios ca piesa Bestrafe mich in albumele tarzii Rammstein si totusi...) . Aceste ingrediente nu sunt prezente prin excelenta pe Liebe ist fur alle da. Lansarea albumului a fost precedata de lansarea piesei "Pussy" -care deja anunta ca ceea ce urmeaza nu tine linia celorlalte albume. Albumul incepe neinspirat as spune -"Rammlied" si "Ich tu dir weh" nu sunt intocmai reusite, apoi se redreseaza miraculos si urmeaza doua piese care ar avea loc si pe celelalte albume Rammstein - Waidmanns Heil" si "Haifisch" . Rapide, cu linie melodica interesanta - te fac sa crezi ca lucrurile au intrat pe turnura normala si ai in fata un nou album - cristal marca Rammstein. Numai ca lucrurile nu evolueaza tocmai bine spre final - din punctul meu de vedere doar piesa care da titlul albumului mai sta alaturi de cele doua pe care le-am subliniat mai sus. Nici restul nu e rau dar Rammstein si-a invatat fanii sa astepte maximul de la albumele lor. Exista niste povesti conexe cu constructia albumului despre cenzura, despre interventii din afara nu stiu...pare franat intr-un fel. Inchei aici spunand ca Liebe ist fur alle da este un album de nota 10 - ceea ce este un regres pentru Rammstein...

Rhapsody of Fire

Frozen tears of Angels (2010)

****1/2

La sectiunea power metal am avut de ales (pentru ca nu am timp in principiu si in plus nu intentionez sa fac vreun maraton infinit al trupelor si numelor si albumelor aici) intre doua albume - ultimul released al bandului american Kamelot si ultimul produs al bandului italian Rhapsody of fire. Asa cum se vede am ales Rhapsody of Fire (nici Kamelot nu e deloc de aruncat !), un band pe care personal il ascult de ceva vreme si pot spune ca mi-a adus multe satisfactii de aceea astazi aici aduc un mic omagiu acestui nume (ca si celorlalte si inca vor mai urma si altele).

9 piese si 3 bonusuri, un album primit bine si de catre critica si de catre fani, acelasi stil melodic si rapid, virtuoz si imaginativ, aceeasi tematica rupta din mitologie pe partea de mesaj si versuri, per total ceva din si despre epoca povestilor, epoca miturilor, fabulos...

Schulze Klaus si Lisa Gerrard

Farscape (2008)

****

O intalnire muzicala rara! Cand am auzit prima data despre acest album mi-a parut atat de neverosimil incat am crezut ca e mai degraba o gluma. Cel mai prolific (si nu de putine ori unul dintre cei mai inspirati) compozitor de muzica electronica - bineinteles vorbesc despre Schulze alaturi de solista grupului australian Dead Can Dance- Lisa Gerarrd. A fost inregistrat in toamna lui 2007, are 7 trackuri, toate piesele se numesc Liquid Coincidence (1,2,3...7) in stilul compozitorilor de muzica electronica si se intinde pe durata a doua ore si jumatate.

Muzica spatiala, epica, psihedelic -romantica , folosind o mixtura intre stilul hard electro consacrat de Schulze si sonoritatile neobisnuite ale vocii Lisei Gerrard. Nu stiu daca l-am ascultat vreodata intreg - am folosit doar Youtube si nu l-am vazut nicaieri pe C.D. Am citit varii comentarii despre acest album pe internet - unele sunt elogioase altele au un ton usor critic asa cum e si normal - cat despre parerea mea - sunt convins ca se putea mai mult si chiar si asa acest album se afla undeva departe in zona raritati muzicale si asta din punct de vedere calitativ!

Sisters of mercy

Vision Thing (1990)

***1/2

Sisters of Mercy - ma ajut de wikipedia pentru introducere - trupa de gothic metal din regatul unit. Discutabila afilierea trupei sisters of mercy la stilul gothic . Sisters of mercy sunt foarte neasemanatori as spune cu ceea ce s-a numit mai tarziu gothic metal. Ca definitie gothicul metalul este o combinatie de muzica metalica, rapida si agresiva cu varii ingrediente (pot fii muzicale ca prezenta unui synth sau poate fii vorba doar despre versuri etc) care creeaza o atmosfera melancolica, tenebroasa uneori, oculta alteori etc.

Mai intai ca titlul acestui album a fost inspirat de o declaratie a omului politic George Bush senior pe vremea cand era vicepresedintele USA si astfel ca albumul pe de-a intregul a fost conceput ca un manifest politic.

Mai apoi la o privire generica - ca sa ne inscriem in sensul discutiei despre "vederi" sunetul nu este chiar "intunecat" sau morbid, ramane de multe orientat spre un tipar sonor melodic pozitiv. Albumul de fata incepe cu piesa care da titlul albumului "vision thing", o piesa lenta si continua cu "Ribbons" cea mai buna piesa de pe album din punctul meu de vedere, animata si avand o linia melodica extrem de reusita. Continuarea este ea insasi reusita astfel ca albumul Vision thing este unul cu un parcurs dinamic si pozitiv.

Inchei aici sectiunea dedicata muzicii metal - ar mai fii multe de spus - au aparut multe albume noi 2010- pe masura ce ascult o sa mai intervin daca gasesc cate ceva care merita consemnat.

Snakeskin

Music for the lost (2004)

****
Este tardiv - asta e lucrul pe care il simt atunci cand incep comentariul pentru acest(e) doua albume ale "trupei" Snaleskin, pun in ghilimele cuvantul trupa deoarece Snakeskin este mai degraba un one man band, asadar un side-project al lui Tilo Wolff, compozitorul si frontmanul trupei Lacrimosa, au trecut multi ani de cand Tilo a lansat aceste doua albume - asa cum stiti insa scopul acestei rubrici este pe langa acela de a urmari indeaproape evolutiile muzicale actuale si de a face comentarii si recenzii pentru aceste activitati si acela de a aduce din urma momente rare, foarte reusite, insuficient observate, ocultate sau lasate pe margine pe nedrept. Am aflat de existenta acestui "band" in mod natural intr-un fel, am fost si raman pe undeva un mare fan al trupei Lacrimosa chiar daca sunt convins ca viziunile noastre difera fundamental din multe puncte de vedere (cu exceptia romantismului), cred ca pot plasa aceasta trupa undeva pe un loc fruntas intre primele 10 trupe metal all times in optiunile mele personale, asa cum poate ati ghicit, Snakeskin abordeaza un stil de muzica diferit de cel al trupei mama ca sa o numim asa, mergand pe o linie electro-atmosferic-dark metal , un album cu 10 piese plus trei bonus trackuri dupa cum urmeaza:

01 - I am the dark

02 - Fourious stars

03 - Melissa

04 - Waking a lie

05 - Longonelost

06 - Panicky joy

07 - Cinderella

08 - Symphony of pain

09 - Come as You are

10 - Recall

Bonus Tracks:

11 - Cinderella [ Club mix ]

12 - Melissa [ Remix by KIEW ]

13 - I am the dark [ Electronoir mix by COMBICHRIST ]

o atmosfera unic de incarcata, intunecata, psihedelica si gotica in acelasi timp, Tilo a folosit efecte unice cred pentru partitura vocala, partitura care o data suprapusa peste linia electro-metalica a muzicii creeaza asa cum spuneam un ambient de o raceala extrema, creepy, un soc metalic pentru creier...Atunci cand am descoperit acest album am devenit un fan nebun al pieselor Melissa si Cinderella (mai ales in varianta mix), dar pe langa acestea se mai pot individualiza si piesele I am the dark (in primul rand cred) Longonelost sau Recall insa dincolo de preferinte tot albumul este foarte reusit pentru amatorii de senzatii tari muzicale astfel incat, chiar si asa foarte tardiv va invit sa descoperiti trupa SNAKESKIN daca nu ati facut-o deja, o trupa inca o data singulara in stil si abordare muzicala , ca sa nu mai vorbim despre geniul, talentul si inspiratia lui Tilo Wolff.

Canta tronic (2006)

***1/2

Asa cum observati odissea noului proiect (pe vremea aceea) al lui Tilo Wolff a continuat cu un nou album lansat in 2006, s-a numit Canta tronic, mai scurt si mai condensat decat prima realizare a trupei Snakeskin, mai putin reusit decat Music for the Lost cred eu de asemenea, dar inca o proiect interesant pentru iubitorii de ciudatenii muzicale , iata playlistul; Etterna

Stone Cold Hands

Bite Me

La Force

The Eternal

trebuie sa spun ca mi-a placut in mod special piesa Etterna pe care am si remarcat-o inca dinaintea aparitiei albumului , in rest Canta Tronic pastreaza ceva din furia gotic/ electronica al lui Music for the Lost fara a mai fii insa la fel de sclipitor, trist, monumental. Inchei aici, trebuie sa spun ca nu am cum sa intru in legatura cu Tilo Wolff pentru a-i spune sa continue (presupunand ca as putea sa-l influentez in vreun fel), pare ca s-a oprit si trebuie spus ca astfel muzica originala si de calitate pierde foarte mult...

Sotomayor Francisco and Nacho

Dies Irae (2000)

***1/2

Foarte greu de gasit informatii despre acesti muzicinei. Practic am dat din nimereala peste acest C.D. spre deosebire de SRI-sti care dau din nimereala peste oameni (mai ales daca sunt maghiari). Revin.

Am inteles ca este vorba despre doi D.J. spanioli din Madrid care performeaza si la Ibiza. Este un album de muzica atmosferic/ ambientala si are 12 piese. Spre deosebire de alte titluri abordand acest gen - muzica ambientala - relaxare- psihedelic- atmosferic acest album a fost compus inspirat, este muzical , nu se bazeaza excesiv pe efectele Synth din fabrica - adica setez sintetizatorul pe efectul " RAIN" - si adaug cateva acorduri minore- cam asa se face muzica de tipul asta- departe de cei doi D.J. pe care ii recomand eu aici.

Nu stiu cum se pot gasi C.D. despre care vorbesc eu- nu toata lumea da tone de muzica jos de pe net - incercati - merita!

Soundtracks

(Muzica de pe coloana sonora a unor filme)

Short intro

Am construit pana la urma si o subsectiune aici in cadrul rubricii muzica pentru ca am decis sa asez muzica de film laolalta, atunci cand coloana sonora nu este compusa de un singur autor ci de mai multi, am sa folosesc cu rol de titlu numele peliculei .

Blair Witch Project

soundtrack

****

The Blair Witch Project este un film thriller -horror american scris si regizat de catre Daniel Myrick si Eduardo Sánchez. Este constituit din filmari fragmentare si asta pentru ca sugereaza ideea ca ceea ce vedeti dvs pe ecran ar fii filmari de amator facute de 3 studenti in timp ce acestia se aflau undeva in Burkittsville, Maryland, un loc bantuit, un loc avand prezente . Ma opresc aici cu filmul, (are si o sechela numita Blair Witch Project 2 ) pentru a ajunge la coloana sonora, o colectie de piese gothic , rock industrial (metal pe alocuri) dupa cum urmeaza:

"Gloomy Sunday" – Lydia Lunch
"The Order of Death" – Public Image Ltd.
"Draining Faces" – Skinny Puppy
"Kingdom's Coming" – Bauhaus
"Don't Go to Sleep Without Me" – The Creatures
"God Is God" – Laibach
"Beware" – The Afghan Whigs
"Laughing Pain" – Front Line Assembly
"Haunted" – Type O Negative
"She's Unreal" – Meat Beat Manifesto
"Movement of Fear" – Tones on Tail
"The Cellar" – Antonio Cora

exista cel putin 4 piese pe care eu le gasesc de valoare pe acest soundtrack si anume Haunted, God is god, Kingdom's Coming si The Order of Death, trebuie sa inchei spunand ca acest film a devenit un film de mare succes (fiind asa cum se stie un film facut cu un buget extrem de restrans) in parte si datorita felului foarte inspirat de a alege piesele pentru imaginile de pe ecran.

Lost Highway (?)

soundtrack

****

Iata si unul dintre filmele mele preferate despre care insa nu am avut timp sa spun nimic la capitolul film, am spus ca ma voi intoarce la David Lynch dar poate nu va fii sa fie Lost Highway,este un film thriller psihologic cu elemente neo-noire scris si regizat de catre David Lynch, ii are in distributie pe Bill Pullman, Patricia Arquette, Balthazar Getty si Robert Loggia si are ca sa ajung si aici una dintre cele mai frumoase coloane sonore din ceea ce retin eu , trebuie spus ca David Lynch a fost unul dintre putinii regizori care au avut curajul sau s-au incumetat sa introduca in backgorundul muzical grupuri ca Rammstein sau Marilyn Manson pe coloana sonora a vreunui film ,

trebuie sa evidentiez normal piesele The Perfect drug, I putt a spell on you, Rammstein evident si cam tot ceea ce vedeti ca il are ca si autor pe Angelo Badalamenti...Ce ramane este extraordinara piesa I'm deranged a lui David Bowie, piesa care deschide si la fel de bine inchide filmul, de altfel acesta este realizat ca o bucla, evolueaza circular, veti vedea cam cata importanta are acest song magic al lui Bowie in constructia atmosferei speciale a acestui film. Am copiat lista de pe net si imi dau seama ca ii lipseste ceva, un alt moment special al acestui film din punct de vedere atat imagistic cat si sonor, este vorba despre clipul care include piesa Song to the Siren al celor de la This Mortal Coil, fara acel moment magic de 5-10 minute, nu stiu exact cat are acest mic clip sau moment de reverie, separat cumva de mainstoryul filmului, acest film ar fii fost cu siguranta mai putin atractiv ...

Moroder Giorgio

Midnight Express (movie- Soundtrack)

****

Midnight express este un film american realizat de catre Alan Parker in 1978 care povesteste evenimente din viata lui William Hayes detinut in Turcia anilor 70, nu insist pentru ca filmul exista deja comentat la rubrica destinata filmului, colana este insa atat de speciala incat am decis sa fac un comentariu aparte doar pentru aceasta.

Moroder Giorgio este un compozitor, aranjator si producator de muzica electronica de origine Italiana, a colaborat cu un numar foarte mare de artisti de mare notorietate dintre care ii amintim doar peBarbra Streisand, Elton John, Freddy Mercury sau David Bowie, a semnat coloana sonora pentru mai mult de 20 de filme dintre care amintim Scarface, American Gigolo sau Top Gun (o parte din coloana sonora incluzand hitul Take my breath away) dar parca cea mai stralucitoare realizare a sa ramane totusi coloana sonora pe care o recenzez eu acum , aceasta este o coloana sonora pentru care Moroder a fost recompensat cu Golden Globe si Oscar (a mai primit si pentru alte lucruri decat aceasta), aici este punctul unde se pare ca s-a deschis drumul spre un nou stil muzical, muzica Trance si acesta este unul dintre locurile unde Moroder s-a intrecut realmente pe sine. Sunt 8 piese pe acest soundtrack (in unele cazuri 7 pentru ca in unele variante piesa Theme from Midnight Express se repeta ) dupa cum urmeazea:

1	Chase	8:26
2	Love's Theme	5:34
3	(Theme From) Midnight Express	4:41
4	Istanbul Blues Vocals – David Castle	3:20
5	The Wheel	2:25
6	Istanbul Opening	4:44
7	Cacaphoney	2:57
8	(Theme From) Midnight Express Vocals – Chris Bennett

Retinem doua piese si doua teme speciale, mai intai Chase pentru ca este piesa despre care vorbeam atunci cand spuneam ca sta inaintea si influenteaza (cel putin ) un intreg stil de muzica si mai apoi evident Midnight Express Theme, o piesa magnifica pe care de altfel am preluat-o si la alte sectiuni ale acestui blog.

Poledouris Basil

The hunt for red october

****

Muzica de film. Trebuie sa spun inainte de a trece la altceva ca sunt un mare iubitor si un mare ascultator de muzica de film. Rareori ies din sala de cinema (sau ma rog mai noile variante) doar cu vreo povestioara stupida cu gangsteri, duri, impuscaturi sau ce ar fii (poate sa fie la fel de bine si de dragoste sau despre orice altceva). Muzica de film este de obicei compusa pe un simplu sintetizator (instrument cu instrument, fragment cu fragment, strat cu strat astfel incat sa acopere dezvoltarea actiunii filmului) si tot de obicei are o structura care copiaza intr-o masura anumite tipare compozitionale de constructie ale muzicii simfonice. Apoi se inregistreaza cu ajutorul unei orchestre si e gata. Revenind la calitatea filmelor, coloana sonora e de cele mai multe ori mai reusita la filmele proiectate sa fie blockbusteruri -adica la filmele cu ceva buget. Acolo se poate uneori sa ii ai pe Goran sau pe Dead can Dance sau pe Cranes sau poate pe Vangelis. Cei care au facut filmul "vanatoarea lui octombrie rosu" l-au ales pe grec- americanul Basil Poledouris si nu au gresit. De altfel tot el a compus coloana sonora pentru filme ca Robocop, Starship Troupers sau seria Conan. Un compozitor in general cu un stil epic, o muzica intinsa, melodica. Pentru filmul despre care scriu compozitorul grec s-a inspirat si din muzica militara rusa ... poate vedeti - revedeti filmul si poate vedeti - revedeti filme cu o ureche mai atenta la partea sonora si veti avea mari surprize!

Aici se incheie comentariile pentru muzica de film.

Static X

Cannibal.

***1/2

Asadar incep cu trupa Static X -nu spun prea multe despre trupa - este un grup care abordeaza genul industrial metal inscriindu-se in linia muzicala a unor trupe americane ca Pantera, Fear Factory sau Ministry.

Cannibal este penultimul lor album (ultimul a fost lansat in 2009 si se numeste Cult of Static- ca o paranteza in paranteza Wayne Static se numeste sau este numele de artist al liderului trupei ) si are 12 piese.

Pentru ca nu am posibilitatea de a asculta albumul in timp ce scriu acest text nu am sa comentez fiecare piesa in parte ci mai degraba am sa starui asupra conceptului, constructiei si soundului la modul general.

In ceea ce ma priveste albumul evolueaza intr-o curba mai intai ascendenta incepand cu piesa "Cannibal" care da si titlul albumului -viscerala, agresiva, rapida si inspirata as spune, continua cu "No Submission" si "Behemoth" care raman in linia piesei de debut si isi atinge climaxul in piesa numarul 4 numita Chemical Logic:

"Freak out

Head on

I play the part

Tomorrow

You're gone

I live on the limit"

al carei refren il transcriu aici. Evolueaza mai apoi mai degraba descendent catre final - unde doar piesa "Reptile" mai aminteste de sunetul extrem de la debutul albumului. Versurile, ca sa ma aplec putin si asupra acestora sunt ele insele crude, directe si fara false pretentii intelectuale.

Inchei aici - per total un album pe care meritna sa il ai in vitrina - ca pe o fiola de rezerva de teststeron

Tankian Serj

Imperfect Harmonies (2010)

***1/2

Serj Tankian, muzician american de origine armeana, cunoscut ca vocalist si pe alocuri compozitor pentru grupul System of a Down, poet si activist politic numit (preiau din Wikipedia care macar la chestiuni din acestea poate fii cred crezuta 100 %) "de catre revista Hit -Parade al 26 vocalist metal din toate timpurile". Nu stiu cinriu este cred in primii 5 ( la fel sau aproape la fel si trupa System of a Down care chiar daca este perceputa ca ceva adresat mai degraba generatiilor mai tinere, ceva adolescentin are o profunzime muzicala si mai mult decat atat momente de stralucire, sclipiri foarte dese). Pentru cei care se sperie de muzica metal si totusi citesc aceste randuri pot spune ca nu este vorba despre muzica metal aici, desi asa cum spuneam solistul are o ascendenta sau o provenienta din lumea metalului ci de o muzica destul de asezata cu background simfonic si mult pian. Suna interesant, trebuie sa spun insa imi place mai mult Tankian alaturi de System of A Down, acolo in mod ciudat poate (pentru ca acolo este insotit de mult "zgomot") calitatile de exceptie ale lui Tankian ajung la o implinire melodica exemplara. Oricum fanii (si nu sunt putini) pot sa incerce si acest produs 2010 al lui

Tankian.

Therion

Sitra Ahra (2010)

***1/2

Am oarece probleme cu numerele 3, 4 si 5- mai intai Therion asa cum se stie este un grup legat de catre ceea ce se numeste ocultism in muzica - nu fara motiv, e putin ciudat pentru ca asa cum se stie nu sunt vreun fanatic religios dar am crescut cu multa consideratie fata de fenomenul religios asa am ceva retineri...Pe de alta parte imi amintesc ca stateam la Viena in fata vitrinei cu cateva mii de CD-uri la standul de muzica pop si am gasit acolo printre ele albumul VOVIN si dupa 10 minute in care am reascultat putina arta Therion am considerat ca are de unul singur concentratia muzicala a tuturor celorlalte puse la un loc aproape. Daca ar urma vreun diluviu biblic si ar fii sa salvez ceva si ar trebui sa aleg as avea indoieli daca vreo cateva sute dintre celelate sau Vovin (sau Deggial). Iata ca avem un nou album, Sita Ahra, l-am ascultat din pacate o singura data si mai erau cred ca vreo doua piese de ascultat astfel ca e inca prematur sa imi dau o parere. Un lucru ciudat e ca vocea e putin diferita de celelalte albume, suna mai pop de cat pe celelalte albume, mai modulata si mai " asa cum se canta" decat in alte albume. In rest parti coral- simfonice masive si toate celelalte ingrediente care fac ca Therion sa fie ceea ce este in muzica Simfonic - Metal .

Verdi Giuseppe

Rigoletto (1851)

*****

O scurta introducere

Continui asadar itinerarul cronicilor despre muzica cu un moment foarte special pentru istoria acesteia- opera Rigoletto de Giuseppe Verdi. Am avut dificultati in a alege intre Rigoletto si Nabucco (un alt moment special pentru mine daca este vorba despre opera lui Verdi)- am ales totusi Rigoletto, opera pe care am si avut sansa sa o reascult zilele trecute.

1. Cateva cuvinte despre autori :

Exista 4 sau chiar 5 forte care si-au adus aportul la constructia acestei capodopere:

- mai intai este vorba despre Victor Hugo, cel care a scris in 1832 drama " Regele se amuza", o tragedie cu o fata satirica urmarind si sanctionand escapadele amoroase a celui care a fost regele amorez Francis I-ul al Frantei. "Regele se amuza" este unul dintre piesele europene dramatice avand ele insele un destin (cel putin in prima faza) nefericit, spun asta pentru ca piesa a fost mai intai cenzurata si mai apoi interzisa pentru un timp de 50 de ani.

- mai apoi este vorba despre libretistul Francesco Piave, un colaborator extrem de inzestrat intelectual si in plus un insotitor de lunga durata pentru muzica lui Giuseppe Verdi. Iata lista colaborarilor Ernani (1844), I due foscari (1844), Attila (1846), Macbeth (1847), Il Corsaro (1848), Stiffelio (1850), Rigoletto (1851), La Traviata (1853) Simon Boccanegra (1857) si La forta del destino (1862).

- teatrul "La fenice" din Venetia, teatrul cu care Verdi a colaborat incepand cu 1844, locul unde au avut de obicei premierele operelor semnate de G. Verdi. Cei care vor vizita Venetia vor descoperi ca institutia mai exista si astazi .

- In sfarsit Giuseppe Verdi cel care a ales drama lui Hugo in dauna altor texte;

Mai exista inca ceva - in 1851 cand Verdi termina piesa (si deci si inainte de timpul scrierii ei) Nordul a ceea ce numim astazi Italia era controlat de catre Habsburgi care cenzurau foarte riguros tot ceea ce ajungea pe marile scene de la Vienna sau din imperiu. Se pare ca acestora nu le-a placut personajul Rigoletto - un cocosat cu o moralitate neclara care conspira la asasinarea ducelui astfel ca au existat discutii despre modificari si schimbari in compozitia si structura caracterelor... Si mai interesant este ca Verdi insusi a gasit de cuviinta sa scrie cenzorilor cerand socoteala pentru scoaterea unor detalii sau taierea unor pasaje (era in jurul lui 1850! - ca o paranteza cu excurs in istoric astazi suntem cred in urma lui 1850 din acest punct de vedere).

2. Prezentare si sinopsis...

Rigoletto este fundamental opera implinirii unui blestem. Rigoletto este bufonul cocosat al ducelui (sau regelui in piesa lui Hugo - care a suferit ceva adaptari si modificari pentru a fii perfecta pentru scenele din Venetia care la acea vreme era condusa asa cum se stie de catre un duce sau doge...), un duce aventurier, afemeiat si cunoscut pentru cuceririle lui. Exista ceva de care ducelui nu ii pasa sau poate pe care nu il observa : faptul ca fiecare noua cucerire aduce cu sine o noua familie dezonorata pentru ca ducele nu se casatoreste cu fetele acestea pe care le seduce si totodata astfel apar noi dusmani pentru duce. Suntem asadar intr-o Europa cu moravuri grele sau cu rigori morale extem de inalte unde onoarea curatenia si puritatea conteaza uneori la fel de mult cat viata unei persoane sau unei familii. Intr-o inlantuire de evenimente de tipul acesta, in mod ciudat si nemeritat, din accident, Rigoletto se alege (in locul ducelui) cu un blestem al unui parinte care vine sa ceara socoteala ducelui pentru cele intamplate cu fiica sa si se trezeste batjocorit de catre bufonul ducelui (Rigoletto asa cum spuneam) si mai apoi intemnitat la ordinul ducelui.

Rigoletto are si el o fiica pe care incearca sa o pazeasca de acest tip de dezonoare. Curtenii cred ca este amanta lui Rigoletto si o rapesc, ducele se indragosteste de ea si reciproc (Gilda se numeste ) . Rigoletto este aruncat deci la randul lui exact in aceeasi situatie ca si contele Monterone (acel tata care l-a blestemat) - fiica i-a fost sedusa si acum este dezonorat.

Singurul lucru care mai ramane este razbunare si Rigoletto alege calea de a plati un asasin pentru a-l ucide pe duce. Intre timp Gilda afla ca ducele este un cuceritor si ca de fapt vorbele de dragoste pe care i le-a adresat acesta sunt simple vorbe care sa o ademeneasca si afla totodata de planul tatalui ei de a-l ucide pe duce. Asasinul se hotaraste sa asasineze pe altcineva si sa ii furnizeze lui Rigoletto un alt cadavru si Rigoletto hotaraste sa isi trimita fiica cat mai departe de toate acestea astfel ca ia decizia de a o expedia numaidecat la Verona departe de Venetia. Gilda se hotaraste insa sa se sacrifice pentru cel pe care il iubeste chiar si in lipsa reciprocitatii sentimentelor.

Asasinul il ucide pe primul venit si ii furnizeaza un cadavru lui Rigoletto care in timp ce cara sacul cu "cadavrul ducelui" aude pe strazi acel cantec pe care il canta ducele atat de des : " La donna e mobile". Nebunia si tristetea sunt nesfarsite - in final Rigoletto deschide sacul asasinului de unde Gilda adorata lui copila ii spune ultimele cuvinte...

3. Cateva comentarii pentru continutul operei.

a) Confuzia morala .

Asa cum au remarcat cenzorii operei ca si comentatorii de mai tarziu - spre deosebire de alte opere in care binele si raul sau valorile morale sunt clare si bine delimitate Rigoletto este locul intalnirii tuturor confuziilor cu privire la moralitate. Astfel ducele este un innamorat real dar caruia nu ii pasa de destinul tinerelor fete pe care le seduce. Rigoletto, caci el este personajul cel mai complex al operei si poate cel mai complex dintre cele pe muzica de catre Verdi, este un tata iubitor, exagerat de protector al carui lumina si singur motiv de a trai este Gilda si care totusi gaseste solutia problemei pe care o are in a nu ierta, in a nu putea trece mai departe, in asasinat.

Gilda este fata care isi sacrifica viata pentru un om care nu o iubeste (sau nu in mod special ) tradand astfel in mod tragic iubirea paterna. Pana si despre asasin se poate spune ceva - acesta (Sparafucile se numeste) face in ultima instanta pactul cu diavolul - "profesia" sa are ca prim legamant cinstea si loialitatea fata de client si totusi cu buna stiinta acesta il inseala pe Rigoletto pentru ca este mai simplu asa, nu insa fara de a avea ganduri, tresariri de "constiinta" si remuscari...

b) ceva grecesc...

Asadar o opera despre un blestem de tip grecesc, asemanator celui Oedipian care il apasa pe cel care l-a receptionat pana cand in final se declanseaza cu o precizie sau conform unei cauzalitati de tip fizicalist - blestem care odata aruncat se declanseaza ireversibil si-l distruge pe cel caruia i-a fost trimis fara greseala. La fel cum Oedip este purtat de un fel de unda cosmica (caci este vointa zeilor) spre a savarsi crima si incestul tot asa Rigoletto este prins intr-un fel de cerc al pierzaniei, intr-o spirala infinita care nu poate duce totusi decat in acelasi loc odata ce blestemul a fost pronuntat si chiar daca este nevinovat. O opera de cu o mare incarcatura dramatica, cu un final Horror (nu este exact cuvantul pentru a vorbi despre o opera dar intreg finalul se petrece pe intuneric intr-un fel, pe o scena brazdata de fulgere) plina de nedreptate, de un soi de ghinion de proportii cosmice si de fatalitate. Tragedia prin excelenta.

4. Cateva cuvinte despre muzica lui Verdi.

Am mai spus-o, din punctul meu de vedere muzica de opera incepe si se termina cu Giuseppe Verdi, nu mai am timp sa vorbesc despre cvartetul perfect al vocilor din fragmentul Bella Figlia dell 'Amore sau despre alte momente ale acestei opere. Oricum cuvintele sunt neputincioase si inutile ...

va las sa descoperiti aceasta capodopera daca nu ati facut-o deja

ramaneti cu bine!

Yat- Kha

Yenisei Punk (1995)

****

Nu m-am hotarat asupra albumului pe care sa il comentez aici - l-am tot schimbat - fundamental acesta conteaza mai putin, ceea ce conteaza este ca reflectorul sa fie pus pe trupa apoi fiecare isi poate alege ceea ce vrea. Yat Kha este un band din Rusia care foloseste o combinatie intre sunete populare specifice zonei Tuva (undeva langa fluviul Yenisei daca va uitai pe harta si totodata in titlul acestui album) cu elemente electronice specifice muzicii rock si ceva numit "throat singing" - in loc de traducere incerc sa vin mai degraba cu o explicatie - asadar Albert Kuvezin vocalul bandului foloseste un stil traditional de canto din acea zona a lumii - cantatul pe sonoritati foarte joase (adica o voce - bas ) folosind un soi de a lansa sunetul din gat . Am ascultat mai multe albume - pana la penultimul cred - dar am ales sa notez aici albumul Yenisei Punk pentru ca aici se afla cateva dintre piesele mele preferate yat -kha dintre care amintesc mai ales piesa Toorugtug Taiga, un fel de imn mongolic (desi nu e acelasi lucru geografic- la asta ma face sa ma gandesc...) plin de un fel de forta barbateasca, un soi de cantec facut sa strabata pustiile Asiei si totodata un cantec shamanic. Exista lucruri foarte interesante si pe albumele ulterioare - am ramas tot timpul un prieten Yat-kha dupa ce i-am descoperit.

16 albume din lista, incerc disperat sa ajung la zi in vreun fel, incep cu ce am ascultat mai mult si imi suna deci mai familiar, nu am posibilitatea si timpul sa comentez in timp ce ascult aceste albume - comentariile sunt concepute oricum sa fie introductive sau cu rolul de a deschide drumuri pentru cei nefamiliarizati poate cu aceste trupe, albume, etc. Intre timp m-am razgandit putin, in loc de a concepe recenzii introductive si usuratice oarecum am decis sa vin cu ceva mai profesional, mai expresiv si mai estetic, asteptati variantele finale pentru aceste comentarii!Pentru prima data in existenta acestui site am venit cu un sistem de notare a calitatii produselor pe care le recenzez, aveti asa cum se vede stelute , maximul este 5 stele, am implementat deja sistemul de notatie si la rubrica mama a acestei pagini, asa cum veti putea vedea sunt destul de "marinimos", am acordat minimum 3 stele si jumatate, sigur ca, daca au fost preluate aici atunci aceste trupe si albume inseamna ceva, subiectiv si obiectiv! Am incheiat, nu suna chiar atat de perfect cum mi_as fi dorit eu, nu exista insa mai mult timp, lucrurile sunt precipitate aici unde sunt, sper totusi ca aceste recenzi va sunt utile, ne vedem in curand la capitolul fragmente!

Tristania - Rubicon

Wintersun - Wintersun (2004)

Soulfly- Enslaved

Nightwish - Imaginarium

Edgar Froese _Pinnacles

Death - Spiritual Healing (1990)

Bleeding Through - The great fire

Type O Negative- October Rust (1996)

Symphony X - Paradise Lost

Steven Wilson - Insurgentes

Azam Ali - Elyzium for the brave

Parov Stelar - The Paris Swing Box

Biohazard - New World Disorder

Vangelis - Soil Festivities

Oceanic

Heaven and Hell

Tristania

Rubicon (2010)

***1/2

Tristania este un grup de muzica metal aparut in anul 1996 in Norvegia, muzica acestui grup este catalogata stilistic cel mai adesea ca metal symphonic gothic cu accente death/doom , au lansat 6 albume pana in momentul in care scriu eu aceste lucruri, un grup cu care am facut cunostiinta imediat dupa aparitia lui, pe vremea albumului Widows Weeds , a urmat o peroada in care, in plan personal, grupul Tristana mi-a confirmat asteptarile aparute o data cu primul album, au urmat asadar doua albume care au intrat imediat foarte sus in topul preferintelor mele si vorbesc desigur despre excelentele Beyond the Veil si World of Glass, mai apoi, din varii motive care exclud discutia de fata, mi-au scapat din vedere albumele Ashes si Illumination, am revenit mai tarziu asupra lor, in 2010, cand, dupa o pauza de 3 ani, trupa a lansat acest ultim album, intitulat Rubicon.

10 piese si un bonus track pe acest album insumand per total ceva mai bine de 47 de minute, albumul o are pe coperta, asa cu puteti observa, pe noua solista (dupa plecarea lui Vibeke Stene) pe numele ei Mariangela Demurtas , iata playlistul:

01. Year of the Rat

02. Protection

03. Patriot Games

04. The Passing

05. Exile

06. Sirens

07. The Emerald Piper (Bonus Track)

08. Vulture

09. Amnesia

10. Magical Fix

11. Illumination

"un album per total cu un riffing din nou foarte bun (in traditia Tristania) cu acorduri rock si armonii acustice oferind o varietate de expresii muzicale via chitara, toate acestea mixandu-se bine cu sectiunea ritmica"www.metalstorm.net

pentru ca nu am timp pentru o trecere exhaustiva in revista a tuturor pieselor prezente pe Rubicon am sa fac doar doua mentiuni speciale , mai intai piesa numarul 8, Vulture, ca o curiozitate este piesa cu care ma trezesc dimineata, o piesa grea, cu o linie melodica foarte speciala, cu armonii vocale complexe venind peste o sectiune ritmica interesanta si alternanta si mai apoi, desigur, Illumination, piesa de forta a acestui album, un imn metal , o piesa lunga strabatuta de o frumusete stranie, o piesa intr-adevar vibranta, va las sa descoperiti acest band si albumul din 2010 Rubicon, inchei nu inainte de a mentiona ca astept cu mare interes continuari, poate mai tarziu in acest an, poate anul viitor, astept din nou accesul pe aceasta poarta dimensionala magica spre universul muzical Tristania, un univers populat cu galaxii de o mare intensitate, forta si lumina muzicala .

Wintersun

Wintersun (2004)

***1/2

Wintersun este un band finlandez al carui nume este cred inseparabil de de cel al lui Jari Mäenpää , muzicianul care a infintat acest band, fiind totuna cu vocea, chitaristul si synth playerul pentru acest proiect...

Inainte de a forma, veni cu acest nou proiect, Jari a devenit cunoscut pentru contributia sa in grupul folk-metal Ensiferum, ei bine, in 2004 acesta s-a separat de grupul Ensiferum si a lansat un album cu un nou grup numit Wintersun, citesc acum (schimband putin ideea) ca grupul Wintersun este pe punctul de a lansa un nou album - un album asteptat de multi ani, numit Time, care v-a fi separat in doua albume, cu alte cuvinte se pare ca prima parte va aparea in acest an, urmand ca in 2013 sa apara si cea de a doua parte...

Wintersun, ca sa revin la albumul pe care il comentez a insemnat indepartarea relativa a compozitorului de stilul folk-metal marca Ensiferum, noul Wintersun a fost din start un proiect diferit stilistic, mixand stilul melodic death metal cu elemente de black-metal atmosferic si pe alocuri riffuri de power metal, este un album constituit din 8 piese, cu piesa starchild fiind la randul ei " splitata " in alte 5 piese in unele variante, iata un playlist

Track Listing:

Beyond The Dark Sun
Winter Madness Sleeping Stars

Battle Against Time

Death And The HealingStarchild

Beautiful Death

Sadness And Hate

Ca sa va spun un mic secret, in locul unde imi tin muzica, am un folder cu piese care suna extraordinar numit simplu "very special", ei bine, exista acolo 2 sau 3 piese de pe acest album, cred ca Beyond the Dark Sun, nu sunt sigur, sunt sigur insa despre piesele Sleeping Stars - o piesa cu un aport de keyboard atmosferic extraordinar si mai apoi de piesa Beautiful Death, inchei cu remarca urmatoare - The Time va fi fara doar si poate un eveniment muzical al anilor 2012, 2013, daca va fi ca Jari Maenpaa sa castige lupta aceasta cu timpul pe care o poarta (vezi piesa 4) , eu sper sa revin aici cu un comentariu si pentru acest album...

Soulfly

Enslaved (2012)

*** 1/2

Exista putini muzicieni pe planeta avand celebritatea, experienta si vechimea in muzica metal a lui Max Cavalera, astfel incat nu am sa pierd mult timp intrucand aici acest nume legendar pentru muzica metal , cateva cuvinte despre band, a fost format de catre Max in 1997 in Phoenix, Arizona dupa despartirea acestuia de legendarul grup Sepultura in 1996, compozitional muzica Soulfly se particularizeaza prin "incluziuni" de elemente de muzica tribala braziliana sau World Music peste corpul muzical principal, corp catalogat cea mai adesea ca Nu metal sau groove metal , intr-o alta ordine de idei Soulfly este' un band care a lansat pana in acest moment 8 ambume .

Enslaved este un album cu multi "oaspeti", "incluzandu-i pe Dez Fafara de la Coal Chamber sau DevilDriver si Travis Ryan de la Cattle Decapitation" (informatiile provin in Wikipedia) , inainte de a lansa acest album, Cavalera a reusit o lovitura grea cooptandu-l pe basistul Tony Campos (Ministry) , Enslaved este un album cu un caracter universal si eclectic, incluzand partituri de vioara sau chitara clasica, teme tribale sau elemente de muzica traditionala sud-americana, un album nervos, agresiv, veloce si bine inchegat, contine 14 piese in editia deluxe, mi-au placut piesele Gladiator si American Steel si m-au extaziat de-a dreptul piesele World Scum si Plata O Plomo pe care cititorii fideli ai acestui blog stiu ca am preluat-o ca intaritor muzical pentru una dintre editiile dinn Fragmente de Contracultura, aveti recomandarea mea forte pentru acest album, 53 de minute de muzica groove, trash, death de mare calitate pigmentate cu momente speciale, de geniu, marca unica Max Cavalera.

Nightwish

Imaginaerum (2012)

****

Nightwish este un band care a vandut milioane de albume wordwide, citesc spre exemplu, informandu-ma putin pentru aceasta recenzie, curiozitatea ca Nightwish au fost prezenti pana si pe MTV -ul american, ce pot sa spun? Asta spune destul de multe ! Chiar si asa, in ciuda acestei celebritati atat de marcante iata cateva cuvinte despre Nightwish, este un grup finlandez de muzica metal symphonic dintr-un oras numit Kitee, a fost compus (initial) din muzicienii Tuomas Holopainen, compozitor si interpret la Synth, chitaristul Emppu Vuorinen si bineinteles Tarja Turunen, devenita intre timp un simbol al ideii de interpreta vocala feminina in muzica metal si nu numai.

Asa cum se stie, undeva in anul 2005, a urmat despartirea de Tarja, grupul a continuat si fara aceasta, in 2007 Anette Olzon a fost anuntata ca inlocuitoare pentru Tarja, au urmat inca cateva albume de mare succes, chiar si in absenta vocii celebrei solistei mentionate mai sus , pentru ca, in 2012 sa fie lansat albumul Imaginaerum.

Imaginaerum este cel de al 7-lea album al bandului, un produs despre care trebuie sa spun ca m-a surprins imediat placut, citesc ca urmeaza sa fie lansat si un film cu acest titlu utilizand piesele de pe acest album ca soundtrack, 13 piese foarte speciale pe acest album, un album eclectic stilistic si variabil ca linie melodica, abordare muzicala, ritm, tensiune muzicala sau dispozitie , pe alocuri intunecat, cuprins de melancolii sumbre, pe alocuri pozitiv si diurn, strabatut de o "naivitate" pozitiva, cu o linie melodica in general placuta fara a fi banala, comerciala sau pripit construita Imaginaerum este cred un album care, fara a straluci absolut tine standardul sus. Individualizez doar 4 piese , Scaretale - o poveste muzicala horror pentru copiii realmente de foarte bun gust, Arabesque - un fragment de muzica arabeasca pe care stiti ca am preluat-o la fragmente, Last ride of the day si mai ales Song of myself, o piesa care invita spre un imaginarium sufletesc la modul introspectiv, inchei invitandu-va sa ascultati Imaginaerum pentru a redescoperi un Nightwish de zile mari, amintind viu de epoca de glorie Nighwish aducand in acelasi timp si ceva proaspat, nou, o dezvoltare, un pas inainte in viziune si stil!

Froese Edgar

- Pinnacles

*** 1/2

Este aproape imposibil sa stabilesti cine este Edgar Froese in muzica, sa-l reperezi pe drumul marilor muzicieni ai secolului 20, fara sa spui cateva cuvinte despre grupul Tangerine Dream, un grup la care sper ca voi reveni aici candva, Edgar Froese a infintat acest grup in anul 1967, un grup initial abordand stilurile electronic -krautrock, in timp muzica capata accente new-age, alaturi de Froese in componenta originala au stat Christopher Franke si Peter Baumann, dupa plecarea lui Baumann locul acestuia a fost preluat de catre Johannes Schmoelling cu care grupul a avut multe, multe succese muzicale. Klaus Schulze a fost si el membru Tangerine Dream pentru o scurta perioada, grupul a fost unul dintre cele mai prolifice din istoria muzicii electronice, exista nu mai putin de 92 de albume purtand semnatura Tangerine Dream (cifra este in disputa, gasesc pe net tot soiul de variante de raspuns la intrebarea cate albume are Tangerine Dream, cifrele oscileaza de la 72 la in jur de 100), 40 de compilatii, alte 10 EP-uri si grupul a participat muzical la coloana sonora a nu mai putin de 32 de filme ! Dintre cele mai cunoscute albume mentionez Alpha Centauri, Phaedra, Rubycon, Ricochet, Tangram, White Eagle, Turn of the Tides, in speranta ca voi avea timp sa revin la acest mare grup de muzica electronica inchei aici si trec la devoalarea catorva detalii despre Edgar Froese, pionieratul sau in muzica electronica si mai apoi evident albumul Pinnacles.

Edgar Froese

Citesc despre Froese ca a studiat artele plastice ( ! ) la Academia de Arte din West Berlin si ca a fost foarte influentat in cariera sa de o intalnire artistica si anume de intalnirea cu pictorul Salvador Dali (am indoieli asupra veridicitatii acestei informatii), primul album solo s-a numit Aqua si a aparut in 1974, un album despre care sunt sigur ca cei care au avut contact cu el nu l-au uitat niciodata, pentru ca sunetele de acolo sunt ireale, par desprinse dintr-un alt univers, unul acvatic, in 1983 Froese lanseaza albumul care face obiectul recenziei de fata albumul Pinnacles, un album care seamana cu activitatea Tangerine Dream din acei ani , mai precis cu albumele White Eagle sau Hyperborea , un album utilizand linii melodice de synth pluristratificate, adaosuri de chitara, sequencere, etc. Este un album compus din 4 piese dupa cum urmeaza:

Songs / Tracks Listing

1. Specific Gravity Of Smile (9:35)

2. The Light Cone (4:22)

3. Walkabout (7:10)

4. Pinnacles (22:00)

Total Time: 43:07

o muzica incepand grandios si terminandu-se bine, cea mai buna piesa de pe album ramane prima, Specific Gravity Of Smile, o piesa cu o linie melodica interpretata la ceva care aduce a flaut, avand in spate armonii complicate si mai ales un sequencer de mare efect, nici Pinnacles nu este o piesa rea, chiar daca este usor repetitiva, per total un proiect solo care arata pe alocuri cine a fost omul care a stat in spatele unui proiect atat de unic si atat de iubit de catre fanii de muzica electronica cum a fost Tangerine Dream si cat de multa inspiratie muzicala a avut acesta...

Death

Spiritual Healing

****1/2

Death

Death este un titlu legendar pentru fanii metal, a fost infintat in 1983 de catre Chuck Schuldiner si este considerat a fi primul grup real de death-metal din istoria muzicii. Au lansat 7 albume, exista 4 albume live semnate Death si doua compilatii. Grupul este foarte cunoscut, a vandut peste doua milioane de CD-uri wordwide si muzica death este sursa de inspiratie pentru generatii intregi de tineri muziceni (informatiile provin din varii surse de pe internet ).

Chuck Shuldiner

S-a nascut in 13 Mayi 1967 si a murit in 13 dec, 2001, a fost unul dintre cei mai cunoscuti solisti vocali, chitaristi si compozitori din lumea metal, Schuldiner is often referred to as "The Father of Death Metal" in traducere, "Schuldiner este adesea considerat ca find tatal muzicii death-metal" in conformitate cu Wikipedoa, a fost totodata considerat de catre revistele de specialitate ca unul dintre cei mai buni chitaristi din lumea metalului, un spirit deschis si iubitor de viata, s-a distantat spre cinstea lui frecvent de stereotipiile si obsesiile perene si daunatoare existente in lumea metalului, satanismul, drogurile, etc. Chiar daca nu s-a autodescris ca pe un satanist, Chuck a fost un fervent critic al bisericii si protestantismului de scoala american, coperta albumului Spiritual Healing este de altfel graitoare pentru aceasta atitudine critica, versurile sunt si ele pline de sarcasm si o atitudine dispretuitoare in raport cu pastorii protestanti s invataturile lor, nu stiu daca exista vreo legatura intre acestedoua fete ale realitatii, cert este ca "pe 13 Mai 1999, atunci cand implinea (doar - nota mea) 32 de ani, Schuldiner a fost diagnosticat cu un pontine glioma foarte avansat, un tip de cancer de creier care invadeaza celulele cerebrale si a inceput imediat radioterapia" wiki, mai tarziu se pare ca se loveste de ciudateniile sistemului medical american care refuza sa suporte cheltuielile necesare tratamentului acestuia, fanii din toata lumea alaturi de varii voci din muzica metal ajuta, dar se pare ca nu se mai poate face nimic, pe 13 December , 2001 acesta inceteaza din viata. Ca un ultim omagiu la incremarea sa participa artisti ca Mike Patton (Faith no More), Glen Benton (Deicide), King Diamond, Ville Valo (Him), Trey Azagthoth (Morbid Angel) and Max Cavalera (Sepultura).
Nota: Ca o paranteza tarzie trebuie sa spun ca Chuck a mai suparat prin atacurile sale in cariera sa si alte categorii de persoane nu doar pastorii protestanti...

Spiritual Healing

Putin in gluma spun ca, find in momentul acesta in Paris, cred ca ar fi fost mai propriu sa comentez albumul Leprocy, raman totusi la Spiritual Healing chiar daca dezbaterea este inca vie intre fani cu privire la produsul cel mai de calitate marca Death, unii prefera Human, altii Symbolic, eu am ales astazi pentru dvs. albumul Spiritual Healing, este cel de-al treilea album full -lenght al bandului, are 8 piese dupa cum urmeaza,

1)Living Monstrosity

2)Altering the Future

3)Defensive Personalities

4)Within the Mind

5)Spiritual Healing

6)Low Life

7)Genetic Reconstruction

8)Killing Spree

inca din start suntem invitati intr-o atmosfera metal - grea, rifurile sunt foarte agresive si melodice, melodia profunda, bateria forte si basul foarte greu

(http://metal.nightfall.fr/index_351_death-spiritual-healing.html) , versurile aduc o schimbare de atitudine in comparatie cu celelalte albume Death fiind concentrate pe o problematica mai reala, mai imediata, pe probleme sociale, politice sau de etica aplicata vorbindu-ne deschis si fara timiditati inutile despre avort, pedeapsa cu moartea, religie sau violenta armata, cat priveste partea instrumentala, aceasta este ireprosabil executata tehnic. Din punctul meu de vedere Spiritual healing este totodata important si dintr-un alt considerent, anume ca acesta deschide o fereastra dimensionala spre ceea ce va urma in muzica Death de mai tarziu, o deschidere spre tipul de muzica de pe albume ca Human sau Symbolic, Spiritual Healing este punctul in care muzica Death incepe sa sacrifice din brutalitate, din ferocitate pentru a deveni mai spirituala, mai reflexiva, mai atmosferica chiar, per total un album pe care l-am notat cu 4 stele si jumatate, o experienta unica si irepetabila, piesa mea preferata de pe acest album ramanand Spiritual Healing.

Steven Wilson

Insurgentes

***1/2

"Steven John Wilson s-a nascut in anul 1967,este un muzician britanic cunoscut ca fiind fondatorul, chitaristul, solistul si compozitorul grupului rock progresiv Porcupine Tree si este implicat in mai multe proiecte in rol de muzician dar si de producator " Wiki

Acesta este totodata implicat intr-o cariera solo, inteleg citind pe internet varii detalii despre acesta si activitatea sa ca, spre exemplu, in acest moment acesta este implicat si intr-un proiect metal numit Storm Corrosion alaturi de Mikael Åkerfeldt, solistul binecunoscutului grup Opeth.

Eu am decis sa-l prezint aici cu un proiect solo , exista doua albume solo in acest moment purtand semnatura Steven Wilson urmand ca, se pare sa-l apara in curand si cel de al treilea produs de acest tip undeva in 2013, m-am oprit la primul astfel de album si anume Insurgentes, un album inregistrat se pare pe toata planeta, citesc ca Wilson a folosit studiouri din Mexico, Japonia, etc pentru aceste inregistrari, albumul este botezat dupa Avenida de los Insurgentes, cel mai lung bulevard din Mexico City, stilul de muzica este post-punk si shoegaze, are 10 piese si un bonus cu inca 5, citesc ca pentru acest albul interpretul britanic ar fi performat la urmatoarele instrumente: "vocals, acoustic & electric guitars, acoustic & electric pianos, keyboards, synthesizers harmonium, mellotron, bass guitar, percussion, drum & keyboard programming, ambient noise, loops" conform wiki si ca a fost insotit de inca 10 muzicieni in timul inregistrarilor, o alta curiozitate este ca , se spune ca , acesta ar fi testat diferite metode de a distruge Ipoduri in semn de protest pentru felul in care acestea atenueaza experienta auditiva a ascultatorului. Experienta mea auditiva imi spune ca mi-au placut mult piesele Significant Other si Only Child si ca preferata mea de pe acest album ramane piesa Abandoner, preluata si ea pentru Fragmente, astept cu o vie curiozitate produsul din anul urmator al acestui foarte interesant muzician britanic.

Type O Negative

October Rust (1996)

****

Introducere contextuala

Incep spunand ca, exista o persoana care m-a determinat sa ascult atent muzica acestui band, aveam un prieten care imi povestea mai tot timpul cate ceva depre Peter Steele, despre autocarul de concert al celor de la Type O Negative, despre faptul acesta facea body-building in timpul nesfarsitelor drumuri dintre concerte, etc, pana cand, intr-o zi m-am hotarat sa incerc si eu acest grup al carui nume nu-mi spunea mare lucru pe atunci, am avut poate norocul sa ascult tocmai acest album, October Rust si trebuie sa spun ca, spre supriza mea acest album mi-a placut, ca am fost intrigat de tiparul foarte neobisnuit de constructie al muzicii Type O Negative si ca am gasit mai multe lucruri familiare in aceasta muzica decat m-as fii asteptat initial.

Introducerea bandului

Type O Negative este un grup de muzica metal american format in 1990 in Brooklyn, New York de catre Peter Steele pe scheletul grupului Carnivore, abordand in principal stilul gothic -metal, in principal pentru ca muzica Type O Negative contine si influente sau elemente de doom-metal , thrash metal sau hardcore, pe scurt " o muzica lenta, grea si sumbra" (wikipedia, nimic mai adevarat). grupul a lansat 11 albume, asa cum se stie activitatea acestui grup a incetat, cel putin pentru moment pentru ca liderul, intemeietorul, compozitorul si frontmanul acestui band, Perer Steele a incetat din viata pe data de 14 aprilie 2010.

Peter Steele

Pe numele lui adevarat Petrus T. Ratajczyk (4 janvier 1962 — 14 avril 2010) a fost cunoscut in afara activitatii de compozitor sa spunem, pentru "fizicul sau impresionant, vocea sa grea si grava si totodata pentru umorul sau negru" (wikipedia), a avut mai precis 2,07 mètri, a pozat printre altele nud pentru revista Playgirl in 1995 si si-a descris personalitatea ca find una vesnic depresiva...

Moare de o crise cardiaca la varsta de 48 ani.

October Rust

Este cel de_al 4-lea album al grupului Type O Negative, lasant in 1996, a fost un album care a inclinat balanta muzicii Type O Negative spre gotic in defavoarea accentelor hardcore si punk, are 15 piese dupa cum urmeaza:

"Bad Ground" – 0:38

(Untitled) spoken word intro - 0:21

"Love You to Death" - 7:08

"Be My Druidess" - 5:25

"Green Man" - 5:47

"Red Water (Christmas Mourning)" - 6:48

"My Girlfriend's Girlfriend" - 3:46

"Die With Me" - 7:12

"Burnt Flowers Fallen" - 6:09

"In Praise of Bacchus" - 7:36

"Cinnamon Girl" (Neil Young) - 4:00

"The Glorious Liberation of the People's Technocratic Republic of Vinnland by the Combined Forces of the United Territories of Europa" - 1:07

"Wolf Moon (Including Zoanthropic Paranoia)" - 6:37

"Haunted" - 10:07

(Untitled) spoken word outro- 0:08

a fost compus in principal de catre Peter Steele, are lungimea de 72:52 de minute, este strabatut de o atmosfera intunecata si tragica, de un sentiment romantic muzical, de altfel foarte pictural descris chiar in titlul acestui album, un album nu lipsit de umorul si autoironia obisnuite gandirii lui Peter Steele (vezi piesa numarul 7), cu aporturi masive de vioara, pian si sunete synth, "teribil de melancolic si atins de o sensibilitate extrema"

http://auxportesdumetal.com

un album bantuit si grav si aceasta senzatie este lasata laolalta de tiparul compozitional si desigur de tonalitatile unice ale vocii lui Peter Steele, per total October Rust ramane un unicat in genul lui, un exemplu de muzica non-stereotipica, o mostra unica de traire muzicala.

Azam Ali

- Elysium for the Brave

***1/2

Azam Ali este interpreta americana nascuta in Iran, a crescut in India si Sua, a fost se pare in copilarie impresionata de muzica din templele indiene, o data relocata in Sua a facut in timp cunostinta si cu muzica Occidentala, acolo decide, in mod fericit cred eu, sa devina cantareata, este detinatoarea unei voci cu un timbru unic pe care, revista Billboard o descria ca pe un "instrument glorios si imposibil de uitat" in conformitate cu wikipedia, are 3 albume solo care se intind pe durata a 9 ani, plus cateva remixuri ale albumului pe care il comentez eu si aparitii alaturi de multi alti interpreti dintre care ii amintim aici pe VAS, Niyaz sau Serge Tankian.

Elysium for the brave poate fi catalogat stilistic ca muzica world fusion, un album poliultural, cu sonoritati osciland stralucit intre "vocal si instrumental, intre nou si vechi, intre spiritual si erotic" wikipedia, este lansat in 2006, este primul album in care cantareata canta predominant in Engleza si are 9 piese din care mentionez aici doar 3, preferatele mele, The thyrst, I am a stranger in this world sau In this divide. Per total, o excelenta combinatie de electronic cu muzica etnica, de dark cu world music, un melanj stralucit si inspirant de melancolie si erotism in care coexista armonic exotismul cu clasicul, transcendentul cu obisnuitul, eterealul cu organicul.

Parov Stelar

- The Paris Swing box (EP)

****1/2

Parov stelar este una dintre revelatiile mele muzicale pe 2012 in materie de muzica, pe numele lui adevarat Marcus Füreder s-a nascut in 1974 (!), locuieste si compune in Linz, Austria, si-a inceput activitatea muzicala ca D.J. in diferite cluburi, a continuat cu proiectul Plasma pentru ca, ulterior, a se opri la aceasta titulatura, Parov Stelar si totodata la un stil de muzica care avea sa-l consacre imediat, muzica de nisa si anume stilul Electro_Swing, muzica sa a fost introdusa in peste 700 de compilatii muzicale , in acelasi timp diferite fragmente de melodie sau intregi piese au aparut in nenumarate clipuri, programe, showuri tv sau radio. Grupul Parov Stelar include in afara de Marcus inca 5 muzicieni, exista in dreptul titulaturii Parov Stelar un numar de 8 albume si un numar de, daca am numarat eu bine 20 de EP-uri, dupa cum observati am ales pentru dvs cu aceasta ocazie un EP. "Cu o combinatie fara greseala de jazz fusion, swing si electro, Parov Stelar s-a asezat in topul producatoror internationali de muzica in ultimii ani. Foarte putini au reusit sa modernizeze swingul atat de priceput, fara ca acesta sa inceapa sa sune putin retro sau fara sa utilizeze gresit sampleuri din inregistrari originale din anii 20 si 30" (minimalfreaks).

5 piese pe acest Ep, nu l-am ales intamplator ci tocmai pentru aceste piese, iata playlistul

01 Baska Brother 05:27

02 The Paris Swing Box 05:21

03 The Snake 05:30

04 The Golden Boy 05:39

05 Booty Swing 03:16

acest EP include 3 dintre piesele mele preferate Parov Stelar si anume piesele 1,2 si 5. Va las asadar sa savurati acest Ep, sunetul anilor 20 intr-o viziune contemporana, un arc muzical peste timp care produce o efect "devastator" asupra ascultatorului, The Paris Swing box este o masina muzicala a timpului foarte confortabila si foarte placuta, pastrand spre cinstea ei nealterat peisajul muzical originar si dandu-va in acelasi timp accesul la un confort modern, sonorizare si efecte tehnice de inalta clasa.

Biohazard

New World Disorder

****

Brooklyn, New York este sursa acestui band de metal extrem american, mixand in muzica elemente de heavy metal, industrial, hip-hop sau punk, am facut cunostiinta personal cu acest band in 1994 atunci cand am cumparat o caseta audio cu un band cu nume "periculos" de-a dreptul - Biohazard - era albumul State of the World Address, i-am ascultat mai putin apoi, observ uitandu-ma peste lista cu albume ca au un album marcat 2012, nu l-am ascultat inca, raman de data aceasta la acest album mai vechi .

Grupul are o istorie foarte lunga si la fel de complicata, a fost desfintat in anul 2005, mai apoi s-a reinfintat, au avut loc ca de obicei n regrupari si schimbari de membri si componenta, ca sa nu mai vorbim despre case de discuri, Biohazard a facut muzica de film - Judgment Night si inteleg ca unul dintre membrii grupului a jucat in seria OZ.

New World Disorder este cel de-al cincilea album al grupului, un album cu multi oaspeti dintre care ii notam pe Sticky Fingaz, Christian Olde Wolbers si Igor Cavalera, are 14 piese, o evolutie ascendenta din punctul meu de vedere, albumul are un debut putin mai soft , calm, lucrurile par sub control, pentru pentru ca la final sa devina de-a dreptul incendiar, salbatic, dezlantuit, versurile, pentru ca acestea conteaza - discutam despre un album de muzica incluzand o doza masiva de hip -hop sunt foarte penetrante, impregnate politic, implicate social, descriind un haos stradal unic, peisajul martian al mizeriei urbane americane si nu numai, exista doua voci alternante, o acustica de mare performanta si per total un apocalips sonor trecand dincolo cu mult de limitarile obisnuite ale muzicii de gen, impietrita prea adesea in cartier si limbajul aferent...

Bleeding Through

The great fire (Ian 2012)

****

Bleeding Through sunt un grup Californian constituit in 1999, a caror muzica este catalogata stilistic cel mai adesea ca metalcore, stilul de muzica in care se incadreaza Bleeding Through este insa foarte greu de stabilit pentru ca sunetul este foarte alternant, cand death-metal melodic cand hardcore, pe ultimele albume lucrurile au devenit chiar si mai complicate pentru ca noul keyboard singer Marta Peterson aduce in muzica Bleeding Through influente de gothic si black metal simfonic. Au lansat un prim album in anul 2001 numit Dust to Ashes, au urmat alte 6, timp in care Bleeding Through au devenit un band cunoscut pe plan international, concertand alaturi de nume celebre ca Slayer sau Slipknot, este un grup a carui muzica a fost influentata initial de varii banduri cum sunt At The Gates, Slayer, Cradle of Filth, Entombed, Crowbar sau Pantera (conform membriilor grupului) care capata asa cum spuneam pe parcursl anilor accente de symphonic black metal si gothic, in ceea ce ma priveste eu consider ca influenta cea mai evidenta poate, este cea a muzicii Pantera asa cum este ea pe albumul Great Southern Trendkill.

The great Fire este asadar cel de-al 7-lea album al acestui band, trebuie sa recunosc ca am aflat de existenta acestui band doar o data cu acest album, are 14 piese dupa cum urmeaza:

The March - 1:44

Faith in Fire - 1:57

Goodbye to Death - 2:33

Final Hours - 3:56

Starving Vultures - 2:44

Everything You Love Is Gone - 1:49

Walking Dead - 4:05

The Devil and Self Doubt - 3:02

Step Back in Line - 2:47

Trail of Seclusion - 3:41

Deaf Ears - 2:54

One by One - 1:38

Entrenched - 3:42

Back to Life - 2:38

a fost lansat in 31 Januarie 2012, a fost executat de 6 muzicieni, contine din punctul meu de vedere una dintre cele mai violente mostre de muzica executate vreodata, pot spune de pe acum cred, ca acest album va fi cel mai brutal produs din sfera metal - extrem din 2012, nu stiu daca aceasta conbinatie de hardcore, metalcore cu elemente gotic-black place puristilor cu privire la stilurile de muzica, mie imi place foarte mult, vocea lui Brandan Schieppati e absolut incredibila, citesc diferite recenzii pe net, sunt indivizi carora The Great Fire le place, altii carora nu le place considerand chitarile prea imposibil de distins sau ca albumul are alte defectiuni de constructie, exista un relativ consens insa in faptul ca vocea de pe the Great Fire este de mare forta, piese scurte -albumul are asa cum puteti observa din lista de mai sus 9 piese sub 3 minute, o calitate din punctul meu de vedere, repetitia temelor chiar si cu variatiuni plictiseste, inchei individualizand cateva piese mai deosebite: Starving Vultures, The devil and the self Doubt, Step back in line, One by one, piesele mele preferate de pe acest album exploziv sunt Goodbye to death si Final Ours.

Symphony X

Paradise Lost

**** 1/2

Symphony X este un grup american de muzica metal progresiv fondat in Middletown, New Jersey in 1994 de catre chitaristul si compozitorul Michael Romeo. Grupul a lansat pana in acest moment 10 albume care se intind pe durata a 17 ani, istoric, albumul de debut (2004) s-a numit chiar Symphony X, prin 1997 o data cu albumul The Divine Wings of Tragedy bandul Symphony X incepe sa atraga masiv atentia fanilor de muzica metal progresiv si nu numai, urmeaza alte 6 albume culminand cu Paradise Lost albumul pe care l-am ales eu pentru a-l recenza, exista si un album aparut dupa Paradise Lost si anume albumul Iconoclast lansat in 2011, eu am ales insa sa raman la titlul Paradise Lost pentru ca l-am gasit mai inspirat decat ultima realizare a acestui band, este ceva care tine si de subiectivitate, citesc ca acest ultim album a fost primit cel mai bine de catre fani dintre toate realizarile grupului. Mai adaug ca, muzica Symphony x nu este absolut pura stilistic incluzand din cand in cand teme de metal symphonic sau heavy metal si ca , in viziunea fanilor muzica lor se potriveste cu cea a unor trupe ca Dream Theater sau Fates Warning (cu primul dintre aceste banduri au avut loc si o serie lunga de concerte in Europa imediat dupa lansarea albumului pe care il recenzez eu acum). Ca un ultim detaliu introductiv, membrii acestui band sunt implicati si in proiecte solo, cei interesati pot urmari si aceasta linie.

Paradise Lost, este asa cum se stie, un album cu un titlu inspirat din poemul epic cu acelasi nume scris de catre britanicul John Milton, are 10 piese dupa cum urmeaza:

Oculus Ex Inferni

Set The World On Fire (The Lie Of Lies)

Domination

The SerpentÃs Kiss

Paradise Lost

Eve Of Seduction

The Walls Of Babylon

Seven

The sacrifice

Revelation (Divus Pennae Ex Tragoedia)

albumul se deschide cu un song foarte special care pare a fi fost facut sa fie soundtrack pentru vreo productie cinematografica, o uvertura dramatica stralucita numita Oculus Ex Inferni , o piesa cu un sunet dark atmosferic-simfonic, continua cu Set the World on Fire, una dintre bijuteriile muzicale Simphony X remarcandu-se printr-un refren imposibil de uitat, piesa care de altfel da si ritmul albumului, inca din start riffurile de chitara sunt incredibile, liniile melodice foarte rapide si foarte virtuoze, facute sa fie interpretabile de foarte putini chitaristi, urmeaza Domination care tine linia aducand in plus un spor de frumusete melodica fata de piesa precedenta, Serpent's Kiss si mai apoi Paradise Lost , un respiro, o piesa lenta din familia "balade " heavy metal, vin apoi in ritm ametitor Eve of Seduction, The Walls of Babylon si mai apoi preferata mea Seven, o piesa neo-classica, poate cea mai buna piesa Symphony X all times, prea rapida, prea agresiva, prea articulata melodic si prea rezonanta conceptual pentru aproape orice altceva, urmeaza cele doua piese care inchid reprezentatia , The Sacrifice, din nou o piesa mai lenta insotita de aporturi considerabile de pian si Revelation (Divus Pennae ex Tragoedia) un song excelent alternand ritmurile, vitezele si demonstrand inca o data ca Symphony X face o muzica greu de egalat pentru cei mai multi muzicieni de pe planeta. Aportul fiecarui muzician este stelar, pe scurt muzica world class (final inspirat din Encyclopaedia Metallum)

Vangelis

Soil Festivities (1984)

****1/2

O introducere contextuala

Este foarte greu sa scrii despre un muzician de talia lui Vangelis poate tocmai pentru ca e atat de cunoscut, de atot-prezent, de etern, muzica Vangelis este asa cum stiti un gen muzical in sine, o parte dintre sunetele inventate de acesta s-au trivializat la 30 de ani dupa ce le-a descoperit acesta si au aparut pe noile keyboaduri, sintetizatoare pe care le poti cumpara la magazinul din colt pentru cateva mii de euro, as vrea sa pot si sa am timp sa comentez integrala Vangelis daca vreti, numai ca nu se poate, ca o paranteza comica ma gandeam ca in felul acesta poate ma hotarasc sa comentez si integrala Klaus Schulze si aceasta are ceva in jur de 150 de albume , nu stiu, o sa le numar! In felul acesta, luand in considerare aceasta prezenta uriasa a artistului in jurul nostru, am ales sa-i comentez cateva dintre operele care nu sunt atat de conoscute, Soil Festivities nu este spre exemplu un album pentru neofiti, la fel celelalte pe care le-am ales , aceasta este totodata o mica stratagema, daca vreti, pentru a fugi putin de responsabilitatea imensa pe care o simt atunci cand scriu despre cineva care a compus o astfel de muzica.

Introducerea artistului

Evangelos Odysseas Papathanassiou , iata numele intreg al acestuia, este un compozitor grec de muzica "electronica, progressiva, ambient, jazz, pop rock si muzica de orchestra" imi spune wikipedia, ar trebui adaugate opera, new_wave si muzica Vangelis...

Opera pe scurt

Exista ceva mai mult de 40 de albume trecute in dreptul operei muzicianului de origine greaca, povestea aceasta incredibila incepe undeva in anii 70, in tinerete Papathanassiou face parte din cateva trupe de Jazz, mai apoi urmeaza trupa Aphrodite's Child cu Demis Roussos, ei bine exista un punct in care artistul ia o decizie exceptionala - decizia de a incerca o cariera solo, o decizie foarte curajoasa daca nu chiar nebuneasca, nu trebuie sa uitam ca, cel putin pe atunci , clapele erau vazute ca fiind un instrument pur de acompaniament, un instrument secundar stand armonic in trupa in spatele instrumentelor care tin linia melodica sau vocii umane, ei bine geniul isi spune cuvantul si Vangelis are curajul de a incerca sa intoarca putin aceasta traditie cu capul inn jos - facand claviaturile, clapele vedetele incontestabile ale muzicii . Erau anii 1970, Vangelis scrie astfel primele sale albume solo , urmeaza o perioada prolifica, soundtrackuri pentru mai multe documentare despre viata animala care aveau sa devina celebre, discutam desigur despre L'Apocalypse Des Animaux, La Fête sauvage sau Opéra sauvage, acestea apar in doar cativa ani alaturi de alte cateva proiecte cum au fost Heaven and Hell in1975 sau Albedo 0.39 in 1976.

In anii 80 acesta constituie pentru un timp un duo cu solistul trupei Yes, Jon Anderson cu care compune un album, colaborarea avea sa se reia mai tarziu si sa apara si alte rezultate cum au fost The Friends of Mr. Cairo, Private Collection and Page of Life aparute in 1981, 1983, si 1991 , urmeaza logic daca vreti consacrarea definitiva a acestuia in muzica si lumea artelor- Vangelis compune coloana sonora pentru filmul Chariots of Fire, cu care castiga Academy Award for Best Original Music Score, tot atunci compune si coloana sonora pentru Blade Runner -una dintre cele mai perfecte muzici pe care le cunosc (totodata daca este sa vorbim despre soundtrackuri scrie muzica pentru blockbusteruri ca 1492: Conquest of Paradise sau Alexander)

In anii 2000, muzica sa este la varsta de aur, sunetele Vangelis deschid sau inchid Olimpiadele (Sydney si Athena si mai apoi Londra 2012), albumul Mythodeea este sunetul oficial pentru misiunea Nasa pe Marte din 2001 si in 2004 scrie coloana sonora pentru superproductia Alexander, film dedicat vietii lui Alexandru Macedon.

A colaborat cu multi alti artisti in afara de Jon Anderson ii amintim aici pe Demis Roussos ( Aphrodite's Child en 1968) Nana Mouskouri , Stina Nordenstam si mai ales pe Irene Papas cu care acesta a realizat doua albme extraordinare, ma refer desigur la Odes (78) si Rapsodies (86).

Exista o planeta care ii poarta numele...

Albumul

Iata ce spune autorul:

"I write music primarily for myself, though it’s lovely, everybody goes out and buys the records. My new album Soil Festivities was made because I wanted to make music, not sell a million records. I don’t think it’s possible to guarantee commercial success for an album anyway, because nobody really knows what is commercial and what isn’t. Even if I went out of my way to make an album that was more accessible to the public, that would not guarantee its commercial success". 1wiki

Are 5 piese, numite in stilul obisnuit Vangelis

"Movement 1" – 18:20

"Movement 2" – 6:20

"Movement 3" – 6:06

"Movement 4" – 9:54

"Movement 5" – 7:20

Din punctul meu de vedere cel putin 3 parti din 5 sunt absolut sclipitoare, ma refere la piesele cu nemerele 1, 2 si 4 , citesc comentarii de pe internet, "stare de gratie" spune cineva de pe Amazon.com, comunitate cu natura, o incursiune intr-o alta ordine cosmica as spune eu, fragmente dintr-o miscare spirituala facand abstractie de legile fizicii...

Oceanic (1996)

****1/2

Fabrica de sunete

Am vorbit mai sus pûtin despre sunete, despre faptul ca anumite sunete create, produse de catre Vangelis de-a lungul timpului s-au banalizat, trivializat chiar peste timp, pentru ca acestea au fost introduse spre zilele noastre pe keyboardurile obisnuite care se vand in magazine, ei bine, aceasta observatie nu este valabila pentru sunetele care apar pe albumul Oceanic, din cunostiintele mele, trebuie sa spun ca sunt si eu personal un (acum) modest interpret (pe vremuri si ceva compozitor) de muzica pe claviaturi si intru deseori in magazinele de specialitate, ei bine, nu veti gasi ceva asemanator cu sunetele existente pe albumul Oceanic pe nici un Syntetizator de pe piata, fie el Korg, Yamaha, Roland, Kurzweil, Clavia sau ce vreti dvs, ceea ce rezulta de aici sta in subtitlul acestui inceput de comentariu, Vangelis si-a petrecut sute de ore inainte de incepe sa compuna incercand sa fabrice sunete, sa mixeze la nesfarsit sunetul astfel incat sa sune acvatic, sa forteze limitele tehnicii astfel incat aceasta sa il asculte ca pe un fel de zeu, in acest caz particular sa sune ca si cum claviaturile ar fi ingropate eminamente in adancurile oceanului.

Doar dupa ce sunetele au fost pregatite cred, procesul de compozitie sau aranjare propriu zise au putut debuta...

Iata playlistul

Bon Voyage, 2:33.

Sirens' Whispering, 7:59.

Dreams Of Surf, 2:43.

Spanish Harbour, 6:42.

Islands Of The Orient, 7:24.

Fields Of Coral, 7:44.

Aquatic Dance 3:44

Memories of blue 5:39

Songs of the Seas 6:10

Un album pe care fanii il considera a fi o continuare a idelor din mai cunoscutul Antarctica, muzica new-age patrunsa de o mare vointa daca ar fi sa ne exprimam schopenhauerean, de o mare forta interioara, muzica despre fluxuri si refluxuri, sirene si voiaje fabuloase pe mari, insule de corali si vise despre surf.

Oceanic este pe scurt muzica unui paradis romantic regasit...

Piese preferate: Sirens' Whispering, Aquatic Dance, Memories of blue

Best song : Spanish Harbour

Heaven and Hell (1975)

*****

Anuntasem initial aici o recenzie pentru albumul Blade Runner, exista totusi pe acest blog cateva minime referinte la acest album in dreptul comentariului filmului cu acelasi nume, am ales sa vin cu ceva complet nou, m-am uitat in discografia marelui compozitor grec si lista mi-a dezvaluit instantaneu ca, probabil, albumul Vangelis cu destinul cel mai nedrept e totusi acest Heaven and Hell si m-am decis sa incerc sa repar aceasta nedreptate istorica atat de ûtin cat pot eu. Heaven and Hell a "iesit" pe piata imediat dupa L'Apocalypse des Animaux, un album care avea sa-si cucereasca locul meritat in istoria muzicii, trecand aproape neobservat, chiar daca astronomul Carl Sagan a preluat un fragment din acest album pentru seria Cosmos, exista foarte putini fani care au avut vreodata acces la asa ceva, trebuie sa ma laud ca eu insumi stiu vreo doua persoane care au cunostinta despre asa ceva ...

Mai trebuie sa spun banalitatea ca, in viata oricarui muzician, exista foarte probabil perioade de mare inspiratie urmate de ani in care lucrurile nu merg chiar atat de stralucit, cred ca anii acestia 73-75 au fost dintre cei mai roditori pentru Vangelis, Heaven and Hell era al 5-lea album solo al acestuia, este locul in care Vangelis face un alt mare pas inainte, era cred pentru prima data cand acesta compune muzica simfonica sau muzica cu portiuni de opera, ideile de aici isi vor gasi continuari in opera lui insa foarte tarziu, cred ca se poate considera din anumite motive ca succesorul in linie muzicala a acestui album este Mythodeea din 2001...

Track listing

"Heaven and Hell Part I" – 21:58

includes "So Long Ago, So Clear" – 4:58

"Heaven and Hell Part II" – 21:16

Heaven and Hell contine din punctul meu de vedere o muzica vizionara asupra a ceea ce inseamna rai si iad, include o combinatie unica de muzica simfonica cu rock progresiv, de sunete atmosferice cu muzica tip imn, un album eterogen si eclectic , cu multe schimbari de dispozitie si ritm, o colectie impresionanta de teme de o frumusete ireala.Cuvintele pot spune putin, am inceput sa ascult Movement 2 Part II in timp ce scriu aceasta recenzie, au trecut multi ani de cand nu ne-am intalnit, imi provoaca un fel de durere reintalnirea cu muzica aceasta, probabil ca la randul ei e rezultata din durere, ma uit la imaginea aceea incercand sa gasesc un final pentru unul dintre muzicile cele mai speciale pe care le-am descoperit vreodata, am un fel de relatie personala cu albumul acesta, ei bine, finalul e simplu si autorevelator: daca Vangelis a cantat vreodata pe vreo claviatura in flacari atunci Heaven e Hell e locul unde a facut-o!

MyBunker

Muzica (Closed)

No comments:

Post a Comment

Pages