1.Literature , fictional works (8 texte)
worksScurta descriere: aceasta sectiune ( dupa cum se poate observa impartita in 3 parti din motive de alocare a spatiului) adaposteste scrierile mele cu caracter literar. Acestea provin din perioade diferite ale vietii si activitatii mele. 8 texte aici!
Texte
Intoarcerea stomacului-Antiutopie
Odiosul sau diafanul preZentelor
Cronicile lui Bebe Placentaru' (insemnari in vreme de razboi)
Figuri de stil (feeric)
De ce avea fata capul intors spre dreapta?
Eclipsare, ocultare, jonglerie (interviuri)
Pasi prin ireconciliabil
(cu setare pe macabru-prima parte)
Intoarcerea stomacului-Antiutopie
Cateva cuvinte despre intoarcerea Stomacului (trebuie observat ca presei din Romania ii scapa subiectele cu adevarat importante): Stomacul a reaparut la fel cum a disparut: dormind in pozitia fetusului. Cat a lipsit? S-a speculat mult pe aceasta tema. Cercetatorii de la nu stiu cate institute din Anglia care se dedau la afirmatii de genul: "s-au descoperit genele care predetermina talentul de pictor pe sticla, vietii de huzur si pasiunii pentru zeppeline" au afirmat ca Stomacul a fost dus mai multe luni si ca starea lui de sanatate este in general pozitiva, cu prognoza optimista si pe viitor, fapt datorat somnului hipnagogic in care s-a aflat pe parcursul calatoriei. Dupa trezire Stomacul a afirmat, in stilul care l-a facut cunoscut ca nu-si aminteste nimic si ca ar bea ceva ca sa se dreaga. Mai tarziu zice-se ca ar fi gasit in el insusi un pergament intitulat ZEMO -noua cale a samuraiului, ceea ce alimenta speculatiile privitoare la posibilele sale destinatii. Bodyguardul Stomacului nu lasa pe nimeni mai multe zile sa se apropie de acesta astfel ca stirile erau putine. Am reusit sa-i rapim insa cateva declaratii:
- Rep: Alegeti! solutie sau disolutie macabra!
- Stomacu: Hmm. Interesanta viziune! Solutie. Asa simt acum. Poate maine v-as fi raspuns altfel.
- Rep: greata?
- Stomacul: nu-mi place Sartre si nu sunt ciudos de felu meu. Cand aud de galbinare mi-e putin greata.
-Rep: de unde va inspirati?
-Stomacul: din natura, din audiovizual, de pe pereti. Ma uit mult la pereti.
-Rep: patologie?
-Stomacul: DA si NU. Sunt eu insumi o pestera astfel incat poate fi vorba despre arta speologica. De grunduri primordiale, de inscriptii pe silex, totemism si arta samanica. De mescalina si geometrii.
- Rep: ultima intrebare: EGALAM?
- Stomacul: Buuuun. Uite cum e. Pe de o parte poti dezvolta sentimente umane generale in stocuri perverse. Caligrafii zeloti protoantesionisti gasisera solutia la asta. Vezi tu de la uciderea primului nascut la prostitutia ospitaliera, de la mitul oului cosmic la bhagavad-gita, de la hare-krishna la entropie ...
Am iesit in vestibul si l-am lasat cu ale lui. Am privit inapoi. Desena cu un deget pe perete stand aplecat ca sa priveasca din jos. M-am incaltat gandindu-ma ce o sa fac restul zilei. Afara ningea si era foarte frig. Am privit in sus: Stomacul ma privea de dupa perdea. Imi facu un semn discret cu mana...
Odiosul sau diafanul preZentelor
...preZentele brute si bolovanoase: inpirand spaima, preZente poltergeist, ca niste atavisme, ombilici si ochi pineali tarati ca pe niste trene, ca pe o mantie rosie, nevrotica de criminal. PreZente pline de cubism, dimorfism si oboseala de armonie diseminand fulgurant haosul. Prezente stridente, tipatoare, urlet si sirena . PreZente care te improasca, care-ti reproseaza, care te acuza, care-ti scuipa-n fata plictisul si uratul lumii...PreZente absurde, condamnate la transparenta. PreZente odioase, adevarate decapitari ale spiritului, preZente ciunge invitandu-te sa sari in golul lacunelor lor.
PreZente diafane, angelice, luminoase. PreZente cu spirit de finete, preZente de catifea, mangaietoare si impalpabile, muzicale si tacute. PreZente de taina, preZente cu puritatea unei ultime suflari, preZente armonice. PreZente imponderabile.
Cronicile lui Bebe Placentaru' (insemnari in vreme de razboi)
insemnari cu fieru' rosu la gura sobei
Bebe Placentaru sau poate placem tarul sau placintaru poate fi oricine. Esentiala e apartenenta la celula terorista a dependentilor de aparate, de ajutor, de caldura si alte chestiuni a caror stigmatizare pare ingropata adanc in inconstientul colectiv.
Cronicile sale nu sunt despre ceva anume. Bebe Placentaru' e comentator.
Sa-l lasam:
Bebe Placentaru'despre muzica timpurilor lui (cu excurs): "l-am auzit odata pe mastrul Iosiv Sava spunand ca muzica moderna poate fi redusa la batai de tobe. {Batai de tobe, domnule}zicea maestrul. De acord intru totul. In curand va putea fi redusa la batai in sensul mai general. Pumni, impinsaturi, ghionturi, imbranceli. Ramane de discutat prezenta tobelor. Batai pe batai de tobe. La un moment data insa bataile nu vor putea tine ritmul batailor de toba. Dupa cum observati (Bebe Placentaru' isi aranjeaza cravata) tendinta muzicii actuale este spre accelerare incercand sa tina ritmul cu evolutia in viteza halucinanta a societatii noastre. Astfel ca muzica devine mai scurta, mai accentuata, mai stridenta, mai agresiva. Si mai rapida. ca si stirile asa: adica dupa o zi epuizanta de munca, omul tre sa conduca 45 de minute in medie, sa se ingrijeasca de copiii astfel incat spre seara nu mai stie daca e viu sau nu, daca mai traieste sau nu, daca nu cumva viata e chiar un VIS, o maia tesuta de o mana ciudata de arhitect insensibil la uman. Si imediat ce da drumul la TV toata lumea TIPA LA EL. BAAAAAA STIRILE BA! CRIME ! Domnisoarele care prezinta au in graficu de sarcini sa miste sacadat din cap cum face tanti aia Esca. Pai face asa sa nu adormi tu ca daca ai adormi pa la 7 seara asa, te-ai trezi la realitate si ti-ai da seama ca esti lucrat . Revenind la muzica, inca nu s-a gandit nimeni, dar contemporanii care urasc muzica simfonica ar ramane extaziati in fata unui concert de pian, de viola, un Rachmaninov sau un Henri Purcell (isi stapaneste cu greu un zambet) cu conditia sa fie date pe rapid si adaugate tobe dupa plac. Se adauga niste stripteuse, stirile pe PIANO, claxoane, certuri intre vecini. Iese miracol! Iese miracol! Muzica e si ea informatie, nu-i asa? de ce sa nu apartina unei conjugari, unei experiente simfonice a informatiei in genere?
Revenim la asta...
Bebe Placentaru' revenind la memorie - despre clinicile de leprosi. Vedeti dumneavoastra opinia publica nu mai are informatii despre asa ceva. Boala e considerata definitiv eradicata, non-epidemica, non-endemica. Am facut in ultimele luni demersurile necesare pentru o vizita in Dobrogea. Stiti stirile alea de pe vremea lui Ceasca? Imediat dupa ceva stiri despre Occident urma invariabil sirul : "SI IN TARA NOASTRA...". Pai exact asa e. Si in tara noastra mai exista un focar...hmm termenul focar duce la ideea ca raspandire, de contaminare, de pericol de dispersie centrifuga. Nu e asa. Ideea ca numai in Brazilia sau India ar mai fi prezenta boala se intemeiaza pe necunoasterea faptelor. Voi reveni imediat ce voi dispune de informatii...
Bebe Placentaru' despre trisatul la jocuri si jocuri de noroc in general. Oamenii care fac asta sunt ciudati. Adica e important sa castigi, dar e la fel de important sa castigi fata de tine insuti. Dupa cum vedeti acest fenomen se inscrie in clasa mai mare de fenomene numita: amagirea de sine, minciuna de sine. O incercare dramatica de salvare a propriei imagini. Daca as pierde, imaginea mea de sine ar avea drastic de suferit. Chiar si daca e un joc de noroc. Adica de ce sa accept ca n-am noroc. Da domnule, stiu ca norocul nu se capitalizeaza si totusi imi place sa cred ca sunt un tip norocos. Unii inca mai cred ca probabilitatea ca saptamana viitoare la loto sa iasa aceleasi numere ca si cele de saptamana aceasta e mai mica. Nu mai joc numarul 6, zic ei. Asta a iesit. A fost. Asta e pura prostie. Orice combinatie de numere are aceeasi sansa sa iasa la fiecare tragere. Asta presupunand ca loto ar fi pe bune. Asa e si cu norocul asta la table spre exemplu. Important e sa castigi. Lasa ca cu tipa aia, cum ii zicea constiinta ma descurc io. Am mai iesit impreuna. Nu m-am facut de ras. In alte tari e plin de indivizi care se trateaza pentru asa ceva: dependenta cronica de jocuri de noroc. "Si in tara noastra" asta nu are sens pentru ca ar fi mai toti internati in prealabil la alcolicii anonimi.
Bebe placentaru' - incursiune in argou -despre cuvantu' HUSEN. Adica daca cineva iti spune ca esti HUSEN inseamna ca esti un fel de arab ? de tip naspa? de zgarcit?
De cate ori nu am auzit pe strazi : BA HUSENE!
O fi Hussein? ce sa fie? FRAER cumva? DILAU? nu, dilau are ceva familiar, ceva dual. Esti prietenu meu cel mai bun, da esti mai nebun asa. E ceva apropiat. E intre noi baietii. Ramanem prieteni si dupa asta. Fraere? are ceva creator de distanta. Adica o cam rupem. O cam terminam. Asta o sa ne distanteze. Asta e pentru dusmani. Husen zic io ca e ceva intermediar. Si totusi e bine ca oamenii nu se impusca pentru injuraturi pe la noi. Hmm numai la tara. Mi-a zis odata o tipa de culoare ca a participat la un chef de Haitieni unde din cauza catorva vorbe pripite au inceput sa zboare gloantele pe deasupra mai ceva ca la o sedinta de tir unde-s prezente multe maicute. Am citit ca in America de Sud daca te aventurezi sa faci oamenii CABRON poti sa te alegi cu teasta sparta , creierul pe pereti, urticarie, lupus si basici pa gura, ultimu model. Ar avea ceva de-a face cu barbatia si pretentia de fidelitate a femeii. Familia sacra si altele. Na ca am divagat de la HUSEN. Pai nu mai stiu ce sa zic de HUSEN. Tre cercetare si dupa cum se stie nu sunt bani. Pa cine ar putea interesa ce sta in gura la aia mici.
In final Bebe Placentaru' scurt excurs pe tema sufletului plecand de la butada: "psihologii nu au suflet". Haide s-o clarificam pe asta inainte. E vorba simplu de faptul ca in psihologie nu exista termenul suflet. Este numit psihic. Dispare sufletul ca entitate separata, ca insuflare divina, ca prezenta celesta in om. Acesta e parazitar. Ramanem in zona accesibilului, a masurabilului, a demonstrabilului.
Despre propria anima Bebe zice ca astazi e cam trist, cam tras la fata, cam batucit, cam valurit si involburat. Si-o reveni?
Cat despre cipul ala cu date personale, cica ar fi de acord cu conditia sa nu se centralizeze datele. Adica daca se centralizeaza e de rau. In SUA, zice-se ca daca citesti MEIN KAMPF intri in atentia FBI-ului. Cei care citesc carti "periculoase" sunt pusi pe o lista - insemnand ca sunt cumva potential periculosi. Daca se cumuleaza cu date biometrice, date despre resedinta si ceva spionaj cu aparatura de ultima ora rezulta ca vreunui curios nu-i ia mai mult de 2 ore sa afle mai toate despre tine.
Concluzia lui Bebe Placentaru' : propun sa umblam toti in pula goala pe strada, ca sa fie egalitate. Femeile ? N-am vazut niciuna goala, asa ca pot presupune ca au pula si ele. Punct.
Figuri de stil (feeric)
Canibalismul simbolic; Indoiala de sine si imperative vitale;
Cam astea ar fi trebuit sa fie titlurile minorelor studii carora aveam sa le afectez cateva minute din timpul meu. Poate ca am sa revin asupra lor. Am observat intre timp ceva mai alarmant, ceva rasunator, un zgomot de fond, ceva care-ti tiuie in urechi devenind deranjant, stanjenitor. Presa romaneasca a lansat o operatiune de proportii, un "bombardament" cu figuri de stil, scapate de sub orice control control rational, minunat arsenal ideologic destinat fauririi de nevroze, crize, manipulari, izbucniri sau justificari. Nu sunt complet inocent din punctul asta de vedere...in cele din urma insa, dincolo de o limita apare problema limitelor mistificarii, demarcatiilor intre real si ireal si a sensurilor a ceea ce e.
Iata cateva exemple: aflu din presa ca Romania a fost nici mai mult nici mai putin decat "violata". Odata stabilite faptele, ar trebui ca cineva sa-si asume riscul afirmarii platitudinii : Romania nu este decat un teritoriu, populat de indigenii simpatici numiti romani. Dupa cum se observa, m-am afirmat eu. Doresc ca premiu si o zmeura, deoarece sufar de inanitie. Nu stiu exact cum se violeaza un teritoriu, exista expresia "rapt teritorial" care ar putea semana cu englezescul rape si care asa cum se stie desemneaza zmulgerea violenta a unei portiuni dintr-o tara si anexarea/alipirea ei la o alta. "Stiam" o sa se raspunda. Poate nu stiati insa ca, odata repetata de un numar suficient de mare de ori, aceasta figura de stil incepe sa treaca drept realitatea obiectiva si exista posibilitatea ca oamenii sa intre in stare de soc posttraumatic din cauza unei astfel de mazgaleli din condei.
Populatiei unei tari pot sa-i fie provocate multe suferinte, dar din fericire violul nu se numara printre ele. Poate insa putem induce ideea. Dupa cum se stie, unele idei atrag dupa sine suferinte psihologice, psihosomatice. Concluzia e ca cineva din presa vrea sa vada un carusel al catatoniei, al tetaniei, sau al spumelor pe strazi.
Cativa clowni demonstrativi adresandu-se unui public needucat, neobisnuit sa distinga, usor de invaluit in metafora, usor de pacalit. Usor de imbolnavit.
Concluzie: Acest text este o mitraliera. Acest text este un tanc. Acest text este o insigna, un blat, un golem, o vaduva neagra, o lacusta, un prunc, un remediu, un tub cu ginseng, arborele vietii, arborele cotit, albumul tangram al celor de la Tangerine Dream. Acest text este in cele din urma un text.
Aruncati cu oua! facem spuma de zmeura pana apar capsunile.
De ce avea fata capul intors spre dreapta?
Ieri. Trista innamolire printre sacalii si hienele (drogate cu LSD insagerat de marca ceausista) urbei asteia umbroase, malefice si muribunde. Ce sa scrii altceva decat ceva ca o imbaiere printre viermii platitudinii, ce sa faci altceva decat incercari eroico sanitare de a desparti cuiburile faradelegii spre a le impiedica vreodata sa mai comunice. E imposibil sa-i opresti. Un jack spintecatorul la fiecare colt studiind violenta intraspecifica in propriul lui zambet.
De ce avea fata capul intors spre dreapta?
Odata pentru ca ii lipsea identitatea. Nici nu-si cautase vreodata vreuna. Se nascuse intr-o civilizatie in declin, in eprubeta morbida a unei istorii cautandu-si abisul , generata de valuri seismice exterioare si neintelese. Goala, apucase repede una de imprumut dintr-un garderob cu haine de sezon. I s-a spus ca-i vor veni bine ba chiar ca va fi aratoase si ca intr-o zi poate o va iubi cineva. In zorii fiecarei zile se imbaia in elyzeele falsului, in spuma iluziei, in parfumul grobianului cotidian. In timp pielea ii devenise tot mai alba, tot mai transparenta. Devenise translucida astfel ca-si putea vedea fluxul sanguin pulsand la fiecare bataie de inima. Treptat, a inceput sa urasca enorm oglinzile. Erau singurele care-i aratau straveziul, penumbra, fantomaticul vietii ei. Cand se vazu o ectoplasma se infurie si declara pentru urmatorii 100 de ani razboi esteticului, sensurilor, ratiunii. Isi gasea schizofrenic fericirea admirandu-si narcisic sanii, rotindu-si hipnotic degetul printre primavaratice suvite, strivind si jupuind creaturi.
Identitatea si-o gasea de unde-si lua si ideile - de la straini. Isi intorsese odata capul dupa un Adonis -metamorfic si fusese blestemata sa ramana asa. Zeii o pedepsisera pentru ca nega transcendenta. Nega chiar si transcendentalul.
Nega tot ceea ce nu era masura ei. Tot ceea ce era dincoace si dincolo de ea. O ureche incapabila sa acceada la infra sau ultrasunete. Inchisa in colivia mintii ei. In propriul Iron Maiden. Pentru ca era spiritual moarta. Se sinucisese intr-un exercitiu de circ, intr-un numar de trapez
Eclipsare, ocultare, jonglerie (interviuri)
Interviu fictiv cu excelenta sa Dl. Sile Pietroi, ambasador extraordinar si plenipotentiar al Republicii Nevazute in Romania. Domnul Sile Pietroi a avut amabilitatea de a ne oferi acest interviu cu ocazia implinirii a 20 de ani de la preluarea puterii in tara sa, cu ajutor militar, de catre gherilele stradale de orientare neofascista.
Rep: Sunteti fara indoiala un greu...
Sile: Un greu, un usor, un conservator, un lider, un vizionar, un profet, un adult, un copil. Sunt putin din toate. Chestiune de optica, de viziune, de perspectiva. Depinde care fata vrei sa o vezi. Exista o fata ocultata, o fata ascunsa, fata pe care doar uneori, unii ca dumneavoastra au curajul, indrazneala si hotararea s-o devoaleze.
Rep: De unde porecla "Pietroi"?
Sile: De la pasiunea arzatoare din copilarie pentru geologie. Marele etolog Konrad Lorenz spunea ceva de genul, nu stiu daca retin exact: " pana intr-o zi, cand m-am indragostit de gaste". Acum, varii oameni neinformati ar intelege ca e ceva obscen aici. Ca e vorba de gasculite romantice (asa cum se spune in literatura), de fete indragostite pana peste cap, care pot deveni victime ale inselatoriei vreunui baiat mai hotarat, care sa profite de naivitatea vreunei astfel de fete. S-ar mai putea intelege ca e vorba de vreun acces de zoofilie (rade infundat). Fereasca Dumnezeu!
Era vorba de un om de stiinta imens, care si-a dedicat viata studiul comportamentului animal. A inceput cu studiul gastelor: cooperare, socializare, relatie, comunicare.
Revenind la mine, m-au pasionat enorm la inceput crevasele, morenele si speologia. Mai tarziu, pe la 14 ani, m-am oprit la roci, straturi, istoria terei. Ca o intamplare, pe atunci am inceput sa si ascult muzica rock. E doar un accident.
Rep: Incredibil. Continuati!
Sile: Tatal meu il cunostea pe profesorul Emil Constantinescu dintr-o intamplare pe care am sa o povestestesc altadata. Vedeti dumneavoastra, tatal meu a fost un simplu muncitor, dar un tip dezghetat. A vazut in mine aceasta pasiune, aceasta dorinta arzatoare de cunoastere, de studiu si a hotarat sa ma ajute. Nu ma putea indruma, dar avea posibilitatile de a a-mi deschide usile.
Rep: Cum v-ati inteles cu politia?
Sile(aparent socat): foarte bine. Fratele meu, nu stiu daca stiti, este casatorit cu sora unui domn bine asezat in Ministerul de Interne, am un var la SRI si multi prieteni in vama.Am oricand o usa deschisa acolo. O relatie in general pozitiva, civilizata, EUROPEANA as putea spune...
Rep: Va place Europa?
Sile: Foarte mult.
Rep: Ce vreti sa le transmiteti celor tineri?
Sile: Sa fie perseverenti, increzatori, optimisti si deschisi la nou.
Rep: Sunt putin trist. De ce credeti ca as putea deveni, ca reporter, putin trist in timp ce intervievez un invitat. Am pregatit acest interviu toata saptamana si iata-ma intru-un acces relativ neprofesional de sinceritate, intr-o alunecare pe panta personalului...
Sile (intrerupand rep): Este exact ce va spuneam la inceput. Priviti-ma ca pe un caleidoscop. Depinde ce fata se actualizeaza si asta e in functie de directia unde priviti dvs. Se pare ca reflectez spre coarda dvs. sensibila, spre sensibilitatea dvs.
Rep: mai avem putin timp. O melodie. Melodia dvs preferata. Vreau o dedicatie pentru fanii dvs.
Sile: oooooooo dar e foarte greu. Sa rezumi totul intr-o singura melodie. Sa ingramadesti, sa strivesti o pasiune intr-un stil, intr-un moment, intr-o clipa. Sa reduci complexitatea la putin, la saracie, la unic si individual.
Rep: E randul meu sa va intrerup. Nu se intampla asta in fiecare zi? Nu traim in si din asta?
Sile: Poate ca da. Poate ca nu.
Sa zicem :
Rep: Despre facultate?
Sile: Eu? P.h.d. la Yale, in fizica, cu o teza pe principiul inertiei (mecanica Newtoniana), Phd in Filosofie, la Trinity College, pe tema corespendentei lui Newton.
Rep: O pasiune arzatoare pentru Newton. De ce?
Sile: Pentru ca se spune ca ar fi murit virgin. Mai tarziu, intre noi fie vorba, a avut Einstein grija...da astia evreii, asa sunt toti.
Rep: Stati putin domnule! Eu inteleg ce spuneti dumneavoastra. Dar omul e om, teoria e teorie.
Sile: Asa e, asa e. Da io zic ca Einstein era in final un umanist.
Rep: Sa revenim la facultate. In ghilimele de data aceasta.
Sile: Nu sunt de acord cu ridiculizarea ei in felul acesta. Face parte din viata. Inchisoarea, ca la aceasta va referiti, este ceva care poate rivaliza cu norocul sau sansa, in sensul ca e o OCAZIE. O ocazie de a te impaca cu societatea, de a obtine iertarea, de a ispasi, de a obtine purificare, iertare. De a deveni mai bun.
Rep: Credeti asa ceva?
Sile: Nu. Nimeni nu mai crede asa ceva.
Rep: Sa schimbam subiectul. Ce fotbalist v-a placut? V-am vazut deseori la meciuri.
Sile: Nu imi place un anume fotbalist. Ci anumite momente ale unui fotbalist. Sa va povestesc cateva. Mi-a placut baiatul ala Denis Serban cand a driblat si poarta. Ca fotbalist mi-a placut Lupu ala, Danut ca era flegmatic cumva, era superior intelegeti, era si nu era acolo. Mi-a placut Andone nu, sunt fan Andone. Mi-a placut Camataru ca incerca sa dribleze omul prin el insusi. Adica se baga frontal in el. Un fel de inversul unui dribling normal. Camataru avea probabil ceva deficiente optice ca mereu incerca sa dribleze prin metoda asaltului direct, prin traiectorie de ciocnire, de coliziune. Si Silviu Lung. Acea candoare din ochii lui Silviu Lung dupa ce incasa una de la 40 de m. Nu pot sa o uit. Parea intr-adevar deceptionat, batut, trist.
Rep: International?
Sile: Mi-a placut Maradona cand a dat gol in Italia 90, am uitat in ce meci si a venit intr-o fuga, ca un mars al furiei infinite si s-a strambat diavoleste la camera care era exact la mijlocul terenului. Mi-a placut enorm asta. S-a incordat muschii pe mine, daca ma credeti. Am simtit ca asta e un tip tare. O bestie. O incarnare a furiei.
Rep: Altcineva?
Sile: Kahn. Lasa loc reflectiei. Cand juca Bayern in finala toata lumea tinea cu adversaru pentru ca erau psihologi.
Rep: adica...
Sile: Lumea zicea ca e asa bun portar din cauza ca e asa urat. Ca un fel de lege a compensatiei, intelegeti?
Rep: Filme. Ce filme va plac?
Sile: Actiune, suspans, prestidigitatie, bulimie.
Rep: Actori?
Sile: Mi-a placut mult Mickey Rourke. Asta nu era un finut. Presa cand eram io mai tanar, tabloidele vreau sa zic, ziceau ca juca box in afara ca juca in filme. Pe mine m-a framantat mult timp cum vine asta sa JOCI BOX, da asa se exprimau cei din presa. Cica o si fura mai tot timpul. Adica un joc de unde te alegi cu ochii vineti.
Rep: Femei, femei?
Sile: Elizabeth Shue domnule.
Rep: asta era putin vulgara daca nu va suparati sau cel putin rolurile.
Sile: Rolurile da, da se vedea in spate o mare doamna, avea ceva nobil, ceva aristocratic.
Rep: In final familia. Cati frati, surori sunteti?
Sile: Suntem multe surori da ne avem ca fratii. Glumesc. 34.
Rep: Va bagati unul pentru celalalt?
Sile: Altfel nu poti supravietui. Altfel nu poti supravietui.
Rep: Expresii preferate:
Sile: AAEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE si " La comedia e finita°
Pasi prin ireconciliabil
(cu setare pe macabru-prima parte)
(cu setare pe macabru-prima parte)
INVOCAND-O PE ALINUTA (cea din bancuri desigur)-
Pentru ca tot traim in ireconciliabil sa-l studiem putin:
Ireconciliabilul e fasia, distanta, zona neutra a conjunctiei planetelor sufletesti. Mai bine zis O zona neutra a conjuntiei sufletelor pentru ca nu e necesarmente si singura. E punctul de unde nu mai putem inainta unul spre celalalt. E padurea ecuatoriala a sufletelor, arzand. E okeanos. Ghetarii distantei se topesc incet si Okeanos creste inundand ultimele rauri ale ratiunii. Ireconciliabilul e asemeni unei perechi de magneti pe care o mana diforma de copil morbid, viitor psihopat, ii apropie mereu la acelasi pol.
Ireconciliabilul e zona neutra de razboi care pricinuieste, accentueaza, alimenteaza, sustine un soi de razboi rece, de ura distanta, de "PANA AICI!" psihologic. Comunicarea se stinge incet lasand loc urii, ideologiei, brutalitatii.
Ptr ireconciliabil exista mai multe medicamente cu efecte distincte:
- exista uitarea, indepartarea fizica, greata, satietatea altfel spus saturatia cu indepartare. Asta poata fi facut de macar una dintre parti.
- atunci cand primul medicament nu poate fi aplicat exista negocierea, apropierea, aplanarea, incercarea de stingere a conflictului cu renuntari dureroase a celei mai slabe dintre parti- se numeste TIRANIE si tinde spre transcederea omului, spre animalitate.
- daca nici asta nu functioneaza, exista solutia de mentinere a bolii intr-o eterna incubatie, intr-o sterilitate, in laboratorul cu Biohazard mental. Necesita, ca prescriptie tehnica, o inteligenta si o vointa vie din partea partilor combatante. Necesita control.
- atunci cand nici una nu functioneaza, sau cand de o parte sunt refuzate toate solutiile anterioare ireconciliabilul devine razboi, varsare de sange, devine plaga, calamitate si moarte.
Atunci cand una dintre parti (TU) se afla intr-o superioritate absoluta de forta, de viclenie, de avantaj tactic, strategic, informational ireconciliabilul in masura in care antreneaza ura se transforma in tiranie, control, strivire. Partea tiranica nu-si lasa victima sa respire, sa scape, pentru ca prima dintre ele sa poata sa fie resetata biologic pe uman.
Partea tiranica isi tine victima in agonie pentru a putea fi ea insasi alimentata.
Cu cat provoava mai multa suferinta cu atat vrea sa provoace mai multa. Un tip de stupiditate grav din pacate, pentru ca anihileaza profunzimi biologice din subiectul care savarseste actiunea transformandu-l in animal.
La oameni inca toata situatia mai poarta inca numele de ireconciliabil (intr-un camp teoretic). Dincolo de oameni poarta numele de haituiala cu crima aferenta si aruncarea cadavrului pe camp. Camp cu flori si iepuri de data aceasta.
Vedeti dvs. ca din punct de vedere stiintific am de-a face cu animale, animale pastrandu-si tot timpul alura, chipul, infatisarea umana. E acea pacaleala a ratiunii care ni se intampla adesea.
Stii si nu poti sa crezi!
Ti se intampla si o negi!
Are loc si-ti spui : " e imposibil!"
E in desfasurare si crezi ca e o gluma.
Treneaza si speri ca se incheie.
revin ptr a-l ciopli. Am impresia ca sunt inexact. Ca nu reusesc sa delimitez, sa tai, sa clarific. Poate e imposibil -suntem pe teritoriul conceptelor...dar se poate mult mai bine de atat.
No comments:
Post a Comment